Da, calatorului ii sade bine cu drumul mai ales atunci cand stie sa profite la maxim de el. Asa ca se ia un grup maaare maaare cat sa inteseze un autocar, se face un program de « veni, vidi, vici » si se porneste la drum. Targeted spot : Transilvania, focus points…a lot :Rupea, Saschiz, Prejmer, Viscri, Valea Viilor, Harman, Biertan, Dumbravioara, Sighisoara, Medias, Cisnadie, Sibiu…doar cateva. amazing race, huh ?

Ce au toate in comun : biserici fortificate.

Spontaneitatea e buna, dar cand iti proprui multe…cu multi, e mai bine sa ai un program. E-adevarat ca s-ar putea sa nu iasa intocmai ca la carte. In plus, ca sa impuscam doi iepuri dintr-o data, s-a vrut o iesire de culturalizare si de relaxare. De relaxare a fost, normal, ca orice iesire; cat despre partea cu culturalizarea, fiecare dupa puteri.

Pentru un asemenea traseu, se porneste de dimineata. Si noi ne-am asternut la drum pe la 5 :30. Cam racoare in Bucuresti, un inceput de iarna, dar drumul uscat, fara polei si destul de liber. Ajungem in Tara Barsei (aka sud-estul Translvaniei). O prima oprire…nu, nu la unul din obiective, ci la umplut burtica pentru drum. Respectiv la un popas din Padurea Bogatii. Foarte cosy de altfel, cu mancare buna-buna, ciorba de fasole in pita, ceapa, tuiculita fiarta…Deci tot tacamul. Dar nu de-asta ne-am pornit, nu? Riscati sa va uite Domnul pe-acolo, oricum. Si noi am pierdut mai mult timp decat trebuia, dar cui i-a mai pasat o data ce s-a vazut iesit din Bucuresti?

A doua oprire, mai serioasa totusi: Prejmer. Biserica-cetate din sec. al XIII-lea, cel mai puternic si mai bine pastrat astfel de monument din sud-estul Transilvaniei. Fortificarea s-a facut in timpul lui Sigismund de Luxemburg. Cetatea are forma circulara, cu ziduri groase de 3-4 metri şi inalte de 12 metri, bastioane, porti de fier şi poduri care se ridicau. Drumul de straja care exista inca folosea pentru aprovizionarea luptatorilor de la creneluri. Aici se poate vedea un dispozitiv de luptă neobisnuit: asa-numita orga a morţii (formata din mai multe arme asezate la un loc, care trageau toate deodata), precum si o serie de camere folosite in anumite scopuri (bucatarie, sala de clasa, ateliere) si reamenajate acum pentru vizitatori. De jur imprejurul zidurilor si in a doua incinta se vad camerele numerotate care la acea vreme erau folosite fiecare de cate o familie in parte in cazul in care satul era atacat si populatia se retragea inauntrul fortificatiei. Biserica e in stil gotic si are un frumos altar triptic, specific unor astfel de lacasuri.

Ca orice turist care intra pentru prima data in asemenea loc (cam 98% din grup) s-au facut poze la toate zidurile si decoratiile de pe ele si bineinteles ca s-a calcat in picioare strana de secol XVI (cred) pentru poza de grup – ca doar noi am vazut-o, ce mai conteaza daca trebuie s-o vada si altii?

Apoi fuga in masina, ca ziua se tot micsora si noi abia eram la inceput!

Harman, o biserica-cetate tot de secol XIII, cu cel mai mare turn-clopotnita din Tara Barsei (32m) si un orologiu care da,  functioneaza! Zidul de incinta nu mai are aceeasi forma circulara, dar exista camarile de jur-imprejur, cu scari mobile. Biserica propriu-zisa prezinta elemente romanice si cisterciene. La fel ca la Prejmer, pictura nu s-a pastrat din cauza trecerii anilor dar si a numeroaselor modificari. In incinta se ajunge printr-un zid cu un gang, ridicate in secolul al XVII-lea.

In Tara Barsei nu e de glumit cu frigul. Iarna se instalase deja binisor incat multi dintre cei cu incaltari mai de plimbareala s-au cam udat prin zapada destul de mare si de neindepartata. Mai era si ceata care ne-a luat in primire imediat ce ne-am inceput aventura, incat primul obiectiv aproape ca l-am ratat.

Dar, terminand si cu Harmanul am pornit spre urmatoarea destinatie. Fiindca oricum ai pune cap la cap niste minute si oricat ai vrea sa le comasezi, tot nu-ti iese, si programul nostru s-a dat peste cap. Adica am trecut in viteza adaptata conditiilor de drum pe langa Rupea, Saschiz, Valea Viilor si Viscri. Pacat, pentru ca indraznesc sa spun ca 90% din grup nici n-au sa revina aspra lor. Si cine stie cat le mai avem. E-adevarat ca se zvonea sa la Saschiz nu avea cine sa descuie biserica sau ca era ora prea inaintata ca sa ni se permita vizitarea. Pentru ca, trebuie mentionat, bisericile nu sunt lasate deschise la discretie, ci doar cu “programare” (in afara de zilele de duminica, cand se tin slujbele). Dar stiu sigur ca se voia sa ajungem cat mai repede la Biertan, pentru ca ni se pregatea o surpriza.

Adica avand un mic feedback invatat cu o saptamana inainte (respectiv ce au fost bisericile fortificate, cand au aparut, cine le-a construit etc), putin s-a mai prins de noi « in practica ». In primul rand din cauza altor factori care distrageau atentia. Apoi din cauza frigului si a grabei. Oricum, la Biertan (deja in jud. Sibiu) am fost asteptati si introdusi in atmosfera pre-Craciunului, pentru ca in biserica exista deja brad (eram la inceput de decembrie). Am ascultat cuminti povestea bisericii aflata acum in patrimoniul UNESCO si ne-am ingramadit cu totii in fosta sacristie, folosita in timpul invaziilor ca o camera a comorilor, care se inchidea o usa din 1515, cu prima yala din lume, cu 15 inchizatori simultane.

Dupa alte cateva poze si pozitii, ne-am urcat in masini. Suspansul crestea pentru ca ni se cerusera liste cu numere de telefon si ni se pregatea ceva. Unii stiau ce dar nu voiau sa zica…

Am facut cale intoarsa pana pe dealul de la intrare in Sighisoara, unde ne-am oprit. Aici incepea acea “amazing race”. Ni s-a dat o harta cu Sighisoara medievala si o poezie de zece strofe care alcatuiau un traseu de parcurs pana la locul de cazare. Ne-am pornit in turma, apoi pe echipe, sa cautam locul mult-laudat cu o saptamana inainte. Pentru cine cunoaste orasul, la o prima lectura integrala era simplu de aflat ca indiciile conduceau la Casa Wagner din cetate. Doar ca in poezioara se zicea ca trebuie luate notite pentru a-ti primi cheia. Indiciile se strangeau tot din cetate si constau mai mult sau mai putin in a gasi principalele obiective (biserica din deal, treptele, primaria, ceasul din turn etc) si a nota niste detalii. Dupa o cursa nu foarte nebuna, am aflat ca “it was all a scam” si ca ne puteam duce de la inceput la Casa Wagner, sa ne luam cheia. Dar pana la urma a meritat, zic eu, pentru ca jumatate din grup nici nu s-ar fi sinchisit sa vada cetatea altfel. Oricum, dupa ce ne-am luat in primire camera unii am iesit sa admiram cetatea iarna, in linistea noptii – marturisesc ca a fost o mare schimbare fata de imaginea animata din timpul festivalului medieval din mijlocul verii, asa cum o cunosteam. Desi era noapte si iarna si frig, am vazut multa culoare, lumina si caldura. Mai trebuie mentionat ca “amazing race” putea fi si mai “amazing” pentru ca planul initial era sa fim lasati in Biertan si sa ne gasim drumul spre Sighisoara singuri.

Ziua 2 incepe de dimineata ca sa ajungem departe, adica inapoi la Bucuresti. Dar, first things come first. Inviorarea cu cateva genuflexiuni, rotari de brate si de bazin, o sapuneala in zapada si un mic dejun binevenit. Apoi ne-am asternut din nou la drum. Cu soarele impingandu-ne din lateral in permanenta, am ajuns la Dumbraveni, tot la o biserica, de data asta pe alt stil, respectiv un gotic cu baroc. Monumentul istoric a fost construit din banii dati de catre armenii stabiliti la sfirsitul secolului al XVII-lea in aceasta localitate. Are sapte altare pictate in stil neoclasic italian. Altarul principal este inchinat Sfintei Elisabeta.

Mai departe ne-am oprit la Medias, inevitabil, si am ajuns tocmai pe terminarea slujbei la biserica evanghelica din oras. Edificiul este cunoscut, printre altele, pentru turnul său inclinat (Turnul Trompetilor), unul din primele zece turnuri inclinate din lume. Este una dintre cele mai importante biserici din Transilvania construite in stil gotic tarziu. Biserica se afla sub patronajul Sf. Margareta a Ungariei. Altarul triptic gotic tarziu dateaza din perioada 1480 – 1490. Partea cea mai importanta a altarului o reprezinta cele opt tablouri pictate cu scene din patimile lui Isus. Picturile au fost realizate de catre un pictor necunoscut, dupa modelul altarului din biserica Schottenstift din Viena. De admirat sunt si orga, balcoanele, sau bancile cu spatar mobil (care sunt cele orginale, bineinteles reconditionate).

Plecand mai departe am auzit ca ni se pregatea o alta surpriza, si anume o partida de patinaj in Sibiu. Patinaj a fost intr-adevar pentru cine a dorit, pentru ceilalti a fost mancare si plimbare. Piata Mare era in ton cu ziua de duminica, adica animata, aglomerata, insorita. Sibienii sau turistii (ca noi) iesisera la aer curat, la un vin fiert, la o turta dulce sau chiar la o plimbare cu poneiul. Multe se pot admira din interior sau chiar numai din exterior, iar doua ore nu sunt de ajuns pentru tot ce are de oferit Sibiul renovat. Aleile laturalnice ii asteapta pe cei curiosi, muzeele au portile deschise pentru cei comozi, iar cafenelele sau librariile sunt deschise duminica pentru cei mai lenesi si dornici de relaxare.

Am spus adio Sibiului cand soarele isi incepuse demult coborarea si am apucat-o spre Cisnadie. La biserica evaghelica de aici (cu hramul Sf. Walpurga,  ridicata la inceputul sec. al 13-lea) se poate urca pana in  turnul clopotnita (32,50m) de unde privitorul are o panorama minuata asupra Marginimii.

Calea intoarsa a inceput tocmai de aici, din Marginime, si a luat drumul Ramnicului, pe Valea Oltului adica. Din pacate noaptea isi intrase deja in drepturi cand am ajuns noi pe acolo si peisajul nu s-a lasat admirat. Caldura din masina, oboseala, moleseala si filmul de pe DVD-ul autocarului au conlucrat pentru a ne distrage atentia si a ne face sa ne dorim a ajunge cat mai curand acasa.

So much for the amazing race!