Povestea din spatele locului


Pentru a reuşi să înţelegi un loc, pentru a şti cum să-l  priveşti şi de ce să-l apreciezi, trebuie să încerci să-l cunoşti  puţin înainte. Un loc străin, în mijlocul căruia aterizezi nepregătit, poate să te dezamăgească sau, pur şi simplu, să nu îţi spună mare lucru.  Locul şi povestea din spatele lui sunt indisociable. O fotografie frumoasă, prelucrată în photoshop, e drept,  te atrage, însă  nu este nici pe departe suficientă pentru a-ţi garanta o experienţă culturală intensă.

Vara trecută, când am ajuns în Sulina, eram mai mult decât pregătită. Citisem fascinată despre istoria oraşului, despre cele şase străduţe paralele ale sale numite prin numerotare (după modelul newyorkez), despre toate legendele locului şi despre tot ceea ce se putea vizita sau face în zonă.  Îmi doream de mult să fac această excursie şi o tot amânasem. Deşi a trecut un an de atunci, deşi am vizitat o mulţime de alte locuri minunate din diferite ţări ale lumii, ştiu că Sulina (sau pe numele ei  iniţial, de fată frumoasă, Selina) va ramâne mereu locul în care voi fi tentată să mă întorc.

Sulina, primul oraş european


Partea cea mai interesantă din istoria Sulinei, şi totodată cea care şi-a lăsat puternic amprenta asupra oraşului,o putem delimita temporal între anii 1856 şi 1939. Perioada menţionată coincide cu durata de existenţă a Comisiei Europene a Dunării (C.E.D.), un organism alcătuit din reprezentanţi ai Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.  Această instituţie a stat practic la baza conceptului actual al Europei Unite, motiv pentru care Sulina este supranumită adesea Europolis sau primul oraş european.

Înfiinţarea C.E.D.  a avut numeroase implicaţii  asupra Sulinei, favorizând o dezvoltare economică rapidă şi un spirit multicultural unic în Europa, la acea vreme. Pentru a vă face o idee, în oraş functionau un numar de 9 reprezenanţe consulare, credinţele religioase se manifestau în cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 româneşti, una rusească şi una armeană), un templu evreiesc, o biserică anglicană, o biserică catolică, una protestantă şi 2 moschei , iar procesul educaţional era asigurat prin 2 şcoli greceşti, 2 românesti, o şcoala germană, una evreiască, o scoala profesională de fete şi un institut englez de marină.

La sfârşitul secolului XIX,  aproximativ jumătate dintre cei 4889 locuitori  ai Sulinei erau greci, urmaţi de români,  ruşi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, etc.  Astfel, documentele oficiale erau redactate în limbile franceza si engleza, iar limba de comunicare era greaca.

Sulina astăzi

Din peisajul urban înfloritor al acelei epoci (1200 de case, prăvălii, mori, drumuri moderne, teatru de 300 de locuri, uzină de apă, club diplomatic, şcoli, reprezentanţe consulare, etc.) astăzi a mai rămas, din păcate, foarte puţin. De vină este nu numai, cel de-al doilea Război Mondial, care a atras după sine desfiinţarea C.E.D. şi bombardamente ce au provocat daune majore (60% dintre clădirile oraşului fiind distruse), ci şi dezinteresul obişnuit al autorităţilor române. Prin anii 2000 a existat o iniţiativă a ministrului culturii la acea vreme, Ioan Caramitru, de a declara oraşul “zonă de interes pentru dezvoltarea turimsului cultural”. Cu toate acestea lucrările de recondiţionare s-au oprit la refacerea Farului Genovez şi transformarea lui în Muzeu al Comisei Europene a Dunării.

Potenţialul turistic imens al acestui loc se ruinează pe zi ce trece, Sulina transformându-se într-un oraş fantomă, a cărui poveste nu se străduieşte nimeni să o spună mai departe.

Motive pentru care merită să vizitezi Sulina


În ciuda dezinteresului autorităţilor, atmosfera oraşului păstrează nostalgia vremurilor sale de glorie. Liniştea pe care ţi-o oferă o plimbare pe faleză, după-amiaza, nu se compară cu nimic. În acest mic port, mai ancorează încă vase de marfă de o mărime impunătoare. Anul trecut am fotografiat câteva care au poposit în port pe durata şederii mele în oraş:

Locuri care merită vizitate/văzute:

– Muzeul Comisiei Europene a Dunării localizat în unul dintre cele patru faruri ale oraşului;

– Palatul Comisiei Europene a Dunării situat pe faleză, nu poate fi vizitat pe dinăuntru;

– Cimitirul Maritim considerat unic în Europa;

În interioriul cimitirului pot fi găsite statui si pietre de mormant vechi, frumos sculptate cu povestea celor aflaţi acolo. Printre morminte de ofiteri şi comandanti din Marina Regală Română se afla două morminte ce spun trista poveste a unei perechi de tineri înecată chiar în ziua în care urma să se căsătorească.

– Uzina de Apă, situată puţin mai departe de oraş, înfiinţată de Regina Olandei în anul 1897;

– Catedrala Ortodoxă Sf. Nicolae, amplasată, de asemenea, pe faleză;

– Biserica Grecească Sf Nicolae;

– Biserica Catolică Sf. Nicolae ( Mai multe biserici din oraş îl au ca patron pe Sf. Nicolae întrucât, potrivit tradiţiei, acesta este patronul marinarilor şi al călătorilor);

– Plaja. Sulina are ieşire atât la Dunăre, cât şi la Marea Neagră. Plaja e localizată aproximativ la un 1,5 km de oraş. Există şi un maxi-taxi, însă parcurgând drumul pe jos veţi avea ocazia să vizitaţi Farul-Muzeu şi Cimitirul Maritim;

– Nu ar trebui ratată nici plimbarea pe Dunăre până la gura de vărsare a fluviului în Marea Neagră. Pe lângă peisajul superb de Deltă, veţi putea vedea alte două faruri ale oraşului (unul foarte vechi şi unul încă funcţional) şi rezervaţia de pelicani, aflată în zonă. O alta excursie ceva mai costisitoare, însă la fel de interesantă este cea la Pădurea Letea. Asemenea excursii sunt organizate adesea de pensiunea la care vă cazati. Sfat: orice variantă aţi alege, alăturaţi-vă unui grup de persoane, pentru ca tariful să rezulte mai ieftin.

Alte sfaturi utile

Înarmaţi-vă cu un repelent pentru ţânţari. Cum se lasă seara, ţânţarii nu au niciun pic de milă şi roiesc în jurul oricărui centimetru de piele!

Transportul până în Sulina: puteţi lua trenul /maşina personală până în Tulcea, iar de aici există două variante:

-“Pasagerul”, aşa cum îl numesc localnicii, este un vas mare de călători. Acesta este mai lent, parcurgând distanţa în aproximativ 5 ore şi aparţine firmei Navrom S.A. – Tulcea. Preţul unei călătorii este de aproximativ 30 lei/persoana şi plecarea se face în jurul orei 13.00. Există, de asemenea, reducere pentru studenţi/elevi, iar biletele se pot cumpăra chiar din port.

– “Rapida” – Există mai multe curse rapide care pleacă la orele 12.00, 13.30  18.00 şi ajung la Sulina în 70 minute. Preţul este de aproximativ 45 ron/persoana.

Pentru cazare, verificaţi site-urile de reduceri, mai multe pensiuni din Sulina au avut/au oferte în jur de 80/cameră/noapte.

P.S.: Pentru călătorii pasionaţi de literatură, puteţi profita de călătoria cu Pasagerul, pentru a citi romanul „Europolis” (scris de Jean Bart)-o frumoasă poveste de dragoste ce se petrece în Sulina secolului trecut.

The following two tabs change content below.