Archive for February, 2012
O plimbare in Muntii Macinului
Feb 24th
Am plecat de acasa la o plimbare cu vreo 30 de oameni, sa-i sarbatorim pe doi dintre ei si am ajuns…in Muntii Macinului.
Este o zona mai putin cautata si prea putin promovata, pe nedrept. Poate din cauza distantei de un punct cu adevarat turistic, poate din cauza zonei aride sau a falsei impresii ca regiunea este saraca in atractii sau provocari pentru turisti.
In zona se ajunge fie cu bacul, pe la Braila, fie pe un drum cu hartoape, in compania unui peisaj mediteranean – campie arsa cat vezi cu ochii si cateva dealuri ici, colo. Satele sunt putine, casele saracacioase, semn ca viata in zona nu este deloc usoara. Daca se mai intampla sa treci pe-acolo si cu o namila de autocar, cum a fost cazul nostru, sa tulburi linistea unei zile de sambata a satenilor, esti privit cu mirare si nedumerire.
Ai zice, la prima vedere, ca nu e locul potrivit pentru un weekend, daramite pentru un concediu. Si totusi, turistii sunt primiti cum se cuvine (e-adevarat ca noi ne-am anuntat prezenta) si am aflat ca au chiar si cateva activitati, in cazul in care se “ratacesc” prin zona.
Punctul nostru de plecare a fost micul oras Macin. Ca sa nu pornim cu burta goala, am poposit la Crama Dobrogeana. O primire foarte calduroasa din partea celor de acolo, care ne-au asteptat nu cu o degustare, ci cu mancare si cu vin fiert facut special pentru noi (pentru ca in zona nu se beau asemenea amestecaturi, lipsite de savoare pentru adevaratii iubitori de vinuri bune). Trebuie spus ca producatorii locali se mandresc cu 14 soiuri de vin, care mai de care mai aromate si mai parfumate, din podgoriile Sarica-Niculitel. Pentru doritori, se pot organiza, contra cost desigur, degustari, la care se serveste mancare specifica locului. Degustarile sunt insotite de o vizita a cramei si a Pivnitei lui Terente, unde se pot vedea si cateva exemplare de fauna din zona sau specifice Romaniei.
De la crama mai sunt cativa kilometri pana la Manastirea Macin, care poarta hramul Izvorul Tamaduirii. De aici se urca usor pe culmea muntelui pe traseul cunoscut drept Culmea Pricopanului, care, in mod normal ar dura 3-4 ore.
Iarna cea mai mare provocare este vantul crunt, care ataca din toate partile, incepand de la drumul ce duce dinspre crama spre manastire, continuand cu urcusul si apoi pe (impropriu spus) creasta. Pentru ca zona este in camp deschis si nu exista loc de adapost. Daca muntii nu ne-au impresionat prin inaltimi halucinante sau greu de cucerit, vantul s-a dovedit un dusman mai mare decat ne-am fi inchipuit. In zadar am cautat sa ne ascundem dupa bolovanii cu aspect de megaliti preistorici. Rafalele ne gaseau oriunde.
Si tocmai pentru ca era iarna, nu am putut sa ne bucuram de bogatia vegetala a Parcului National Muntii Macinului, care include peste 1.000 de specii, printre care si una specifica, si anume, clopotelul dobrogean. Nici n-am avut ocazia de a ne intalni cu vreo testoasa dobrogeana (specie protejata). In schimb am vazut soimi dunareni (de asemenea protejati).
In conditii climatice mai blande, traseul facut de noi este foarte accesibil, asemanator unei plimbari mai lungi. De asemenea, pentru cei mai curajosi si mai dornici de aventura, in Parcul Muntii Macinului se practica cicloturismul! Traseele sunt multe si destul de solicitante. Cei inscrisi pot opta si pentru o degustare de vinuri la crama despre care am pomenit, pentru circa 5 euro/pers.
Daca este vara si vreti sa incercati altceva, exista posibilitatea unei plimbari cu vaporasul pe Bratul Macin (o “plimbarica” de doar cinci ore) sau a unui zbor cu parapanta. De asemenea, la 25 km distanta de Macin, in satul Cerna, iubitorii de cai pot face echitatie pentru 10 RON/ora (15 RON in weekend).
Pentru un plus de adrenalina, trebuie spus ca in zona este foarte temut asa-numitul balaur dobrogean – un soi de sarpe foarte lung (cca 6 metri) si gros (cca 30 cm), cu anumite caracteristic specifice (niste colti in zona capului), care apare pe nepusa masa pe langa gospodariile oamenilor, in cautare de hrana (animale mai mici…sau mai mari) si care a dat nastere mai multor legende…
Brusc, micul parc si dealurile Macinului devin mai interesante cand auzi astfel de povestii…Insa pentru un concediu linistit, relaxant, departe (chiar foarte departe) de tot ce inseamna agitatia orasului, poluarea, zgomotul agasant al muzicii din difuzoarele masinilor, mirosul de mici sau gratare, Parcul National Muntii Macinului este un mic tezaur ce isi asteapta cautatorii.
Alpinista Crina Coco Popescu a intrat în Cartea Recordurilor
Feb 19th
Crina Coco Popescu, în vârstă de 16 ani, este prima femeie din lume care a escaladat muntele Sidley din Antarctica.. Potrivit site-ului academiei- World Records Academy- românca a intrat oficial în Cartea Recordurilor ca prima femeie care a făcut acest.
Crina Coco Popescu a escaladat muntele Sidley, cel mai înalt vulcan din Antarctica (4285m înălţime) în prima expediţie a alpiniştilor pe acest vulcan, alături de rusul Alex Abramov, italianul Mario Trimeri şi americanul Scott Woolams, din 2010-2011.
“Ştiam că suntem prima echipă care am urcat pe acest munte şi am simţit asta şi mai bine atunci când ne căutam cel mai bun drum spre vârf”, a declarat Crina după expediţie.
“Am căutat creasta, cu ochii pe altimetru, pentru a prinde cel mai înalt punct. Am găsit două puncte, care aveau cam aceeaşi înălţime, acelea fiind cele mai înalte. Pe creastă eram legaţi cu frânghii, aşa că am fi atins vârful într-o anumită ordine. Dar ne-am oprit şi ne-am aşteptat unii pe ceilalţi, ca să păşim împreună, în acelaşi timp, pe vârf, împărţind bucuria premierei”, a spus Crina Coco Popescu.
Muntele Sidley este cel mai înalt vulcan din Antarctica şi face parte din “Cele şapte vârfuri vulcanice” ale lumii. Crina a devenit şi cel mai tânăr alpinist din lume şi prima femeie din lume care a încheiat circuitul “7 Volcanoes” – cei mai inalţi vulcani de pe cele 7 continente.
Crina Coco Popescu s-a născut în Râşnov, Braşov, şi face alpinism încă de la vârsta de şase ani, alături de tatăl său.
Sursa stirii si a imaginii: http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Alpinista_Crina_Coco_Popescu_intra_in_Cartea_Recordurilor_0_648535372.html
Noua cabana Ciucas
Feb 6th
Situata in Masivul Ciucas, la o altitudine de 1595m, cabana Ciucas (noua cabana, pentru ca cea veche a ars si aceasta este varianta upgrdarata a primei) e foarte accesibila atat din punct de vedere al mijloacelor de transport, cat si al preturilor comparativ cu serviciile oferite.
A fost nevoie de cativa ani pentru refacerea in intregime a cabanei. Deci cei care doresc si au placerea, pot beneficia de servicii de calitate ”proaspete”, daca se poate spune, fiindca inaugurarea noii cabane a avut loc in vara anului 2011.
Accesul spre cabana se poate face fie direct de pe DN1, cu masina personala (dinspre Brasov sau dinspre Valenii de Munte), fie printr-o plimbare de circa 2-2.5 ore de la cabana Muntele Roşu (de asemenea uşor accesibilă cu maşina din localitatea Cheia), marcaj banda galbena.
Se vede faptul ca totul este nou: mese si banci din lemn inca intacte, gard frumos, holuri curate, camere asemenea. Terasa te imbie sa stai la o bere, la soare, chiar si iarna. Intrarea se face pe o usa care imita o jumatate de butoi, la exterior, iar pe interior este captusita cu blana. Probabil acesta este singurul detaliu mai rustic (si mai excentric in acelasi timp), pentru ca in rest totul inspira modernitate.
Turistii pot alege tipul de camera dorit, cu doua sau mai multe paturi. Unul dintre cele mai mari avantaje ale cabanei este faptul ca majoritatea camerelor au baie proprie; da, cu tot ce trebuie in ea, de la sapunuri si sampoane la limba perie de pantofi! – detalii mai rar intalnite la o cabana de munte. Nu punem la socoteala termopanele care sunt peste tot. Ar mai fi televizoarele din camere, prosoapele (cate trei randuri pentru fiecare client, pe marimi), caloriferele reglabile si…lenjeria curata in care nu ti-e sila sa dormi. De mentionat si sala de jocuri de la subsolul cabanei, cu masa de ping-pong si fotbal.
Preturile sunt de asemenea accesibile pentru orice buzunar, mai ales ca in timpul saptamanii sunt mai mici decat in weekend. Un pret mediu ar ajunge la 35-40 RON/pers, in functie de cate paturi are camera si de perioada aleasa.
Tot in categoria preturi trebuie inclus meniul, destul de variat, si de modic la calculul final. Personalul este amabil, mancarea vine destul de repede si este calda. Un amanunt de amintit ar fi acela ca in restaurant nu se pot consuma produse aduse din afara (lucru oricum intalnit si in alte unitati de cazare).
De asemenea, ar mai fi de amintit faptul ca cei care vin la cabana si nu au dispozitia necesara sa faca o plimbare pana pe varful Ciucas (1954m), atat de aproape – si totusi atat de departe pentru unii – se gasesc de inchiriat table sau rumy, la pretul de 5 RON/ora. Panorama este extraordinara deci este loc de poze destule.
Cabana este ideala pentru o evadare de weekend, mai ales pentru cei din zona Bucurestiului sau a Brasovului care vor altceva decat supraaglomeratele statiuni de pe Valea Prahovei. Pot merge la Ciucas si cei care carora le este dor de putina miscare, ca sa faca traseul pe jos, si cei mai comozi, care prefera urcarea cu masina. Probabil, datorita accesibilitatii se va popula cat de curand si aerul degajat pe care-l avea cand am vizitat-o noi se va evapora.
