Medvebarlang15Bine v-am regăsit!

Povestea de astăzi va fi una mai puțin înrădăcinată în fantastic. Am ajuns să o descopăr rătăcind pe căile întortocheate ale internetului. Așa se face că, citind un articol, am aflat cum, in Peștera Urșilor, pe lângă fosilele de urs de cavernă, despre care știam și mi se păreau cuminți și la locul lor, au mai fost descoperite și fosile de leu și hienă de peșteră.

Am făcut bineînțeles ochii mari, iar rotițele au început să se învârtă. Prima conexiune au fost colindele foarte vechi. În ziua de astăzi, cu toții asociem noțiunea de colind cu acele cântece pe care le ascultăm în ajunul Crăciunului. Ei bine, în vremuri străvechi, colindul era o urare, nu neapărat o urare de Crăciun. Erau colinde de om bolnav, de fată nemăritată sau pe cale să se mărite, de asemenea și pentru flacăi, colinde de rod bun și multe altele.

Cele care îmi atrăseseră atenția și cu care am făcut legătura citind despre fosilele de leu, au fost cele de flăcău gata de însurătoare. Ei bine, acum e-acum. În colindul respectiv, pe lângă urările de înțelepciune, prosperitate și viață lungă, mai erau și urări de curaj. Ei bine, ce poate fi așa neobișnuit într-o urare de curaj? Flăcăului i se ura să fie curajos să învingă leul și să nu îl lase să intre in ograda sa.

Da, știu, si eu m-am oprit din orice alt gând auzind una ca asta și am vrut sa pun pauză, și să dau un back. Mă gândeam: Ia stai puțin, adineauri vorbeam despre cultura vechilor români, despre colinde, oare unde m-am pierdut de am ajuns pe alt continent?

Ei bine, se pare că nu mă rătăcisem pe niciun alt continent. Și, cum cel mai bun lucru este să împărtășești întotdeauna  noile lucruri pe care le aflii, așa am făcut și eu și bine am făcut.

Așa am aflat că leul din frumoasa noastră peșteră nu era prea rătăcit, era chiar la el acasă. Cum? Ei bine, se spune că zona intracarpatică a găzduit, în timpul ultimei glaciațiuni, un climat mai blând, propice vieții. Așa se face că în această zonă s-au strâns mai multe viețuitoare, de prin toate colțurile lumii, pe cât au putut ajunge.

Povestea nu se termină însă aici. Lăsând acum leii, că am aflat ce socoteli aveau pe aici, să ne concentrăm puțin pe oameni.

Se spune că oamenii care au locuit împreună în acest interval, au ajuns la un fond lingvistic comun, destul de logic nu? Ei bine, după ce glaciațiunea s-a terminat, grupul nostru s-a despărțit, plecând în căutarea de noi teritorii. Unde am vrut să ajung? Am vrut să ajung la contactul dintre greci, romani și daci.

Lucrul care m-a fascinat cel mai mult a fost faptul că în nicio scriere de origine greacă sau romană, nu se precizează că nu s-ar fi înțeles cu dacii și că ar fi avut nevoie de un translator, cu toate că în scrierile despre contactele cu alte populații acest lucru este specificat.

Cum a fost posibilă una ca asta? Ei bine, ne întoarcem la glaciațiunea noastră și la fondul lingvistic comun, care, pesemne, s-a păstrat într-o formă sau alta, oricum recognoscibilă, până la daci și romani.

Fascinant, nu? Pe mine mă entuziasmează întotdeauna astfel de descoperiri! Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-ați descoperit accidental?

 

Sursa fotografiei aici.

The following two tabs change content below.

Ana Maria Liliana Filip

Latest posts by Ana Maria Liliana Filip (see all)