received_607209489382774 A trecut atât de mult timp, timp în care nici eu nu sunt prea sigură ce s-a întâmplat. Important este faptul că totul a avut un happy ending, respectiv eu și marea.

Vi s-a întâmplat vreodata să fiți foarte preocupați să vedeți lucruri noi și să uitați de vechile bucurii? Sau, și mai rău, să fiți atât de ocupați încât să uitați să vă mai bucurați în general? Ei bine, remediul ideal e o excursie spontană intr-un loc drag. Fără telefon sau alte mijloace de contact cu lumea. Așa mi s-a întâmplat mie. Azi mi-a venit ideea și mâine eram la mare. Ah, mare dulce mare, prietena mea cea veche și bună. Doar mirosul sărat din aer și sunetul valurilor acompaniate de pescăruși sunt suficiente să mă trezească la viață și să mă facă să revin din lumea înțesată de griji și de probleme în care cu toții ne afundăm din cauza cotidianului. Acolo timpul curge altfel. Curge în ritmul molcom al pulsului mării, curge dinspre și înspre copilarie, încet, vindecător, dincolo de orice dimensiune. Plimbările nocturne la malul mării sunt suficente să te facă să uiți de tine și de lume, suficente cât să îți poarte imaginația dincolo de orice orizont. Cu toate că după atâta timp era poate de așteptat o experiență mai energică, mai tumultoasă, plină de inedit, astăzi scriu despre imensa nostalgie ce mi-a cotropit sufletul. Nu pot și nu știu altfel, și nu cred că nu există printre voi persoane care să nu îmi dea dreptate.

Poate pentru altcineva mirosul pădurii sau al casei de la țară este elementul magic, însă nu pot să cred că există om pe lumea asta care să nu aibă un loc special la care să se întoarcă întotdeauna cu drag și care să nu îi trezească cele mai profunde sentimente.

Aș fi curioasă să aflu care sunt locurile voastre dragi.

The following two tabs change content below.

Ana Maria Liliana Filip

Latest posts by Ana Maria Liliana Filip (see all)