IMG_4100Poza de mai sus este singurul element care ar sugera ca s-a auzit de Romania in Mexic. Bine, nici n-ar fi avut de ce. Adevarul este ca, initial, am trecut pe langa gardul hostelului Cha Cha Cha din Tulum si am vazut “Ungria”. Am strambat din nas, a ciuda (imi pare rau, vechiul ghimpe…). Apoi am vazut si “Rumania” si ne-am linistit. Cu toata dovada de generozitate, n-am ramas acolo, din cauza pretului… Romanii si Romania sunt si mai putin prezente in Mexic fata de Cuba_MG_3854.

Am intalnit doua persoane care asociau Romania cu Nadia Comaneci. Atat. Insa, spre surprinderea mea, am gasit foarte multe asemanari intre mexicani si romani; mai ales cu ardelenii, printr-o lentoare pe care o au in a face lucrurile. Au dramul lor de indiferenta civica, si de cocalarism si de a acorda importanta unor situatii doar de suprafata, pentru a impresiona si a da senzatia de pretiozitate/siguranta. In unele zone, unde triburile indigene isi mai pastreaza limba si portul, am intalnit o usoara aversiune sau teama fata de turisti (lehamite, as putea spune) – poate si din cauza afluxului. In rest, se aspira spre “the American dream”. Dar, uneori, mexicanii isi recunosc ignoranta fata de noi si, din curtoazie sau curiozitate, se arata interesati de mai multe detalii pentru a plasa Romania in spatiu si pentru a-si face o idee despre cum arata. O masa intreaga s-a uitat la noi ca beam bere (la litru) la masa de pranz si o doamna chiar m-a intrebat ce mancam la micul dejun… Si totusi…

Eram intr-o zi intr-un magazin de suveniruri. Proprietarul se uita la ceva pe telefon. Un video. Mi s-a parut ca recunosc un cuvant. Am ciulit urechile si…da, se vorbea romaneste. Despre moartea dinamovistului Ekeng. Tipul urmarea un video pe YouTube cu nefericitul eveniment. M-am dus la el si i-am spus ca sunt din tara in care s-a intamplat faza. “De unde?” m-a intrebat, semn ca fie inca nu stia ce vede, fie nu facuse asocierea. _MG_3399

”Costeleeeee!”, am auzit, ca un strigat alertat, intr-o alta zi. Chiar in inima vechiului oras Teotihuacan. Romanii se cautau intre ei prin situl archeologic. Da, Mexicul este accesibil romanilor – pentru 1200 EUR, cu plata anticipata cu un an de zile, si in grup organizat, se poate merge, timp de doua saptamani, pe urmele mayasilor si aztecilor, dupa cum am aflat de la cei din grup. Desigur, se pot cheltui aceiasi bani si in vreo trei luni pentru a explora pe cont propriu o mare parte din tara. In sfarsit, spre final, am intalnit o tipa care avea o prietena romanca (crescuse inima in mine). Dar tipa era italianca stabilita de un an in Tulum (m-am dezumflat). Deci nu se pune…

Daca ma gandesc mai bine, chiar invizibili nu am putut ramane din cauza fizionomiei. Insa am fost o prada buna pentru falsificatorii de acte. Pentru doar 22-24 USD ne-am facut legitimatii false de student cu scopul de a primi reduceri sau gratuitati la transport si obiective turistice. In afara de Ciudad de Mexico, unde probabil se cunoaste pactica si unde simpla legitimatie e privita cu suspiciune, in rest, numele teribil de greu de pronuntat, accentul sau fizionomia nu au contat. Pentru aproximativ doua saptamani am fost studenta la Lingvistica, la UAM (Universidad Autonoma Metropolitana). Si da, ne-am scos banii. Nu din transport, pentru ca reducerile sunt doar in vacante (care habar n-aveam cand pica). Asa ca am platit pret intreg si am mers mai departe…_MG_3349