IMG_4414 Desi o spun rar, acum trebuie sa recunosc: Guatemala este o tara in care m-as intoarce. Asa anonima cum e ea pentru romani, are multe de oferit, pentru un buget moderat. Multe si marunte, de la orase cu aer colonial, la lagune nepopulate sau la vulcani, unii abia inclusi in circuit turistic.

Pret de doua saptamani, am fost amigo/amiga pentru toata lumea. Ne-am amestecat printre localnici in oasele mici, unde toata lumea se saluta cu toata lumea, indiferent ca unul poarta sandale de turist, iar altul bocanci. La piata, ne-am targuit ca acasa. Cu putine cunostinte despre pretul real, te targuiesti si la cazare sau suveniruri. Am mancat din aceleasi farfurii soioase ca ei si am platit aceiasi bani la baile publice, nu dublu, nici triplu. Din pacate, ca falsi studenti mexicani, nu am avut reduceri nicaieri…

Ici-colo in Guatemala rasar dovezi ale existentei unei tari pe nume Romania, cu limba si moneda proprie.

In Parcul National Tikal, dupa cateva ore bune petrecute printre ruine mayase si povesti despre civilizatii de acum mai bine de o mie de ani, la final am dat peste un panou cu mesaje de bun venit, in diverse limbi, printre care si romana. Am ignorat greselile de ortografie, pe care, de altfel le fac multi dintre noi, si am apreciat intentia. Ghidul s-a interesat imediat ce limba e si daca e corect scris; am mentionat greselile si a zis ca-i spune patronului (ceea ce ma indoiesc, pentru ca n-au atentie la detalii).

In coltul opus al tarii, in Antigua, o casa de schimb anunta ca schimba 45 de tipuri de monede straine, inclusiv leu rmanesc. Pus frumos pe panou, deasupra dolarului. Am intrebat, mai mult amuzata, daca au lei. N-aveau.

La mijloc, in inima padurii tropicale, intr-un loc numit Semuc Champey, m-am asigurat personal ca Romania este reprezentata in colectia numismatica a administratorului pensiunii unde am stat. Thomas a lipit imediat moneda de 50 de bani pe o hartiuta, cu scotch, iar bancnota de un leu a infoliat-o frumos in plastic, cu eticheta, si a pus-o in cutie in teancul de bancnote straine._MG_5115

In ciuda unor astfel de dovezi, guatemalezii n-au auzit de Romania, cu atat mai putin ar putea sa o localizeze pe harta. Nu e de mirare la numarul mic de turisti romani care aleg Guatemala ca destinatie turistica. Am intalnit dar doi, in conditiile in care am mers de la nord la sud, pe un traseu tranzitat de turisti. Iar cei doi venisera in grup de…trei, printr-o agentie, pentru o saptamana, cu ghid si cazari excelente, dupa spusele lor. O saptamana este ingrozitor de putin pentru o tara care are atatea de oferit, iar optiunile de cazare sunt suficiente incat sa vii pe cont propriu (ce-i drept, uneori lasa de dorit, dar la 6 USD/ noapte, cat am platit noi, fie peretii sunt mizerabili, fie usa de la baie nu se inchide, fie asternutul nu e schimbat, dar devine o obisnuinta dupa un timp…).

Tot in sud, Chichicastenango mi-a amintit putin de Maramuresul meu natal, cu un lui cimitir vesel autohton (o “veselie” diferita de de albastrul de Sapanta si de anecdotele inscriptionate pe crucile noastre) . Orasul e cunoscut pentru piata organizata in zilele de joi sau _MG_4826duminica, unde localnicii din toata zona Quiché vin sa-si vanda marfa. Cimitirul este uneori recomandat ca destinatie turistica pentru culori si pentru ritualurile legate de moarte performate la ocaziile portivite. Culoarea alba semnifica puritatea si e folosita pentru mormintele tatilor, turcoazul inseamna protectie pentru femei si e folosit pentru mormintele mamelor, albastru e folosit pentru baieti holtei, rozul pentru fete nemaritate; batranii au morminte galbene, simbol al protectiei solare.

Guatemala si-a pastrat autenticitatea: cele douazeci si doua de dialecte maya inca vii, transmise in continuare pe cale orala pe tot teritoriul tarii; costumele populare cusute de mana, cu modele si culori specifice pentru fiecare zona din tara, purtate zilnic, nu doar la sarbatori; ritualurile de purificare practicate in biserici –  sunt doar cateva din elementele accesbile oricarui turist, cu conditia unui minim de discretie la foloisrea aparatului de fotografiat sau a telefonului.

Guatemala e inca verde. N-am mai vazut atata verde, atatea paduri neatinse de picior uman, de foarte multa vreme Sau poate niciodata (?). Insa daca noi ne taiem padurile, ei le ard, iar fumul inecacios polueaza ore sau zile intregi vazduhul. Nu stiu daca vor avea si ei, vreodata, o politie a padurilor, sau daca vor lua atitudine in acest sens (in conditiile in care, chiar si pentru lucruri marunte, in absenta unui imbold, ei sunt lipsiti de reactii)…

Adios, amiga! (cel putin pentru o vreme)_MG_4852