Archive for July, 2016
O bătaie ruptă din PET-uri, pentru zile toride
Jul 31st
[Translate]
După o zi toridă, se cade sa vorbim despre o recomandare de soluție pentru a ne răcori. Ideal ar fi fost ca recomandarea sa vină anticipat, dar… am fost ocupată să mă răcoresc. Și să mă pregătesc să mă răcoresc. În București. Așadar, despre bătaia cu apă. O metodă pe cât de banală, pe-atât de completă, ce îmbină răcorirea, ideea de joc, râsul, efectul eliberator și unde mai pui că e practic gratis și n-are limită de vârstă. Am fost sâmbătă la o bătaie cu apă organizată de asociația Delivering Life în Herăstrău. Prima mea bătaie cu apă (da, recunosc, am avut o copilărie total anostă). Pregătirea – pentru că tot am amintit – a fost să duc două sticle de apă, cu dop găurit, ce urmau a fi reciclate după eveniment, iar banii strânși, folosiți în scop caritabil. Iar evenimentul a fost pe bază de înscriere. Inițial am avut impresia că sunt sigurul adult. Singurul adult fără copil, pentru că o grămadă de copii în pielea goală nu mai aveau răbdare să se dea startul și începuseră să se împroaște cu apă între ei; sau să-i împroaște pe părinți. M-am dus la o fată din organizare și am întrebat-o naiv More >
Cu bicicleta în spinare undeva prin Prahova
Jul 20th
[Translate]
Traseu: Brebu Mănăstirii – Pietriceaua (zis și „unul dintre cele mai frumoase sate din România”) – baraj Paltinu – Câmpina. 36 de kilometri cu o singură urcare susținută, restul – urcări mici. 750 metri diferență de nivel. Și o pauză promițătoare lângă lacul Paltinu.
Cum și-a imaginat mintea mea ziua: La distanța asta, nici n-apucă soarele să ardă bine, că noi o să și dăm gata traseul. Urcarea părea să fie mai dificilă, dar mă gândeam că o dovedim cumva și apoi dăm fuga-fuguța la baraj, să stăm la umbră, la o bere și la un prânz copios…
Cum a fost în realitate: Am făcut puțin peste 12 ore (cu tot cu pauza de bere). Am urcat de-a ieșit untul din noi, până la Pietriceaua. Bașca, am și trădat meseria de biciclist și am luat-o pe lângă bicicletă. Am continuat să urcăm și după Pietriceaua, de-am zis că GPS-ul și-a bătut joc de noi cu urcările alea mărunte pe hartă. După Pietriceaua (răsfirată pe dealuri), s-a terminat și asfaltul. Așa că am trecut la drum de pământ (bătătorit, desfundat și drum forestier, în această ordine), apoi la pietriș, frunziș, buruieni (adică ne-am tăiat noi cărare și ne-am urzicat, desigur); aproape de final, am More >
Living la…pura vida în Costa Rica
Jul 7th
[Translate]
Dacă cei mai mulți backpackers români i-am văzut în El Salvador, de cei mai mulți români veniți la muncă am auzit în Costa Rica (din categoria „Pe unde mai lucrează emigranții români”).
Doar am auzit, pentru că am vazut la față doar unul. Lucrurile au fost simple: întocmai ca în El Salvador, aproape fără să mișc un deget, am aflat de la o singură persoană povestea tuturor românilor din orășelul în care mă aflam (progres considerabil, după multe țări unde nu se auzise de noi). Persoana era…de origine română. Întâmplarea a făcut să mi se spună că soția unui veterinar din oraș e româncă. M-am dus și m-am interesat. În cabinetul-magazin (inclusiv de vederi), după prima întrebare la obiect, m-a abordat chiar proprietarul, Dr. Rodriguez, medic de origine costaricană, școlit în România și căsătorit cu o româncă. I-am cunoscut toată familia, de la nevastă și fiică, la soacră și femeie de serviciu (care e localnică). Când a intrat soacra, am avut revelația babei (pardon de termen) autentice care locuiește la bloc în Muntenia: păr scurt și creț, capot fără mâneci, înflorat, saboți decupați în față. „Mamă, vino să vezi cine a venit”, a strigat-o fiică-sa. „Cine a venit?”, s-a apropiat bătrâna, More >
English