_MG_6055_MG_6072După o zi toridă, se cade sa vorbim despre o recomandare de soluție pentru a ne răcori. Ideal ar fi fost ca recomandarea sa vină anticipat, dar… am fost ocupată să mă răcoresc. Și să mă pregătesc să mă răcoresc. În București.
Așadar, despre bătaia cu apă. O metodă pe cât de banală, pe-atât de completă, ce îmbină răcorirea, ideea de joc, râsul, efectul eliberator și unde mai pui că e practic gratis și n-are limită de vârstă.
Am fost sâmbătă la o bătaie cu apă organizată de asociația Delivering Life în Herăstrău. Prima mea bătaie cu apă (da, recunosc, am avut o copilărie total anostă). Pregătirea – pentru că tot am amintit – a fost să duc două sticle de apă, cu dop găurit, ce urmau a fi reciclate după eveniment, iar banii strânși, folosiți în scop caritabil. Iar evenimentul a fost pe bază de înscriere.
Inițial am avut impresia că sunt sigurul adult. Singurul adult fără copil, pentru că o grămadă de copii în pielea goală nu mai aveau răbdare să se dea startul și începuseră să se împroaște cu apă între ei; sau să-i împroaște pe părinți. M-am dus la o fată din organizare și am întrebat-o naiv dacă se va desfășura separat, adulți și copii. Mi-a zis că, în principiu, copiii vor avea careu separat de adulți, dar dacă vreau să intru cu copilul meu în careu, nicio problemă. Am mulțumit și m-am făcut că îmi caut copilul.
Însă cu cât se apropia startul, cu atât s-au strans mai mulți adulți, de data asta fără copii. Sticlele cu apă au fost aranjate pe mai multe șiruri, iar noi ne-am împărțit în două tabere. S-a dat startul și… potop!  Am ținut cont de tabere vreo zece secunde, apoi am stors sticlele de apă asupra oricui. Din cap până-n picioare. Am râs necontrolat. Am țipat. M-am bucurat de șuvoaiele de apă. Ne-am amestecat copii cu adulți. A fost haos. Au fost cinci minute în care n-am uitat totul și nu m-am gândit la nimic (la propiu).
În liniștea ce-a urmat după furtună, mi-am promis să repet. Jocul sau participarea la eveniment.
Delivering Life organizează Bătaia cu apă an de an, de vreo patru ani încoace. Eu abia acum am aflat.  Păcat. Povestea asta e pentru întârziați ca mine._MG_6056_MG_6064