De curând am descoperit în Galați un producător de bragă, pe care-l recomand cu încredere. Nu știu dacă e singurul sau cel mai bun, însă pot să vă spun despre braga (bună) pe care o fac soții Ismail în laboratorul lor.

Bragă, socată, ghimbirată

Cred că prima oară am auzit de bragă și bragagii din cărți. La Tg. Mureș, oraș prea puțin atins de influența turcească, braga e prea puțin cunoscută și nici nu exista nostalgia acestei băuturi răcoritoare atât de populară, odinioară, printre bucureșteni și dobrogeni.

După ce-am venit în București, mi-au mai povestit și părinții mei că în vremea studenției lor, braga era ieftină, se găsea peste tot, și era la mare căutare mai ales vara. Am încercat-o cu prima ocazie și m-a surprins plăcut. Acum ceva ani am băut pentru prima oară bragă în Cișmigiu, la o terasă. Acum nu se mai găsește. Am găsit, ulterior, la un restaurant turcesc de pe Lipscani – restaurantul e tot acolo, însă braga a dispărut din meniu. Vara, se vinde bragă la shaormeria de lângă Spitalul Colțea – n-am încercat-o, dar o voi încerca de îndată ce reapare.

Ca să elimin misterul – pentru că am constatat că multă lume din jurul meu nu a auzit de ea – braga e o băutură răcoritoare, de origine turcească, făcută – în principiu – din amestec de tărâțe, apă și zahăr (după diverse rețete). Are proprietăți digestive și multe  vitamine, și este o alternativă excelentă și naturală la orice altă băutură acidulată modernă (asemenea socatei). Se consumă în prezent și în alte țări din sud-estul Europei.

Nu vă lăsați înșelați de culoarea prea puțin apetisantă a băuturii, care e dată de tărâțe și drojdie. Braga are un gust plăcut, ușor înțepător dacă o lăsați să fermenteze una, două zile, și exact atât de dulce pe cât  trebuie. Feedback-ul pe care l-am primit de la cei care au încercat-o prima oară a mers până la asemănarea cu mustul. Eu aș zice că are gust de drojdie dulceagă, însă nu-i pot găsi asemănare. Chiar dacă gusturile nu se discută, gustul de bragă e destul de aparte și poate fi alterat prin diverse intervenții.

Soții Ismail, despre care ziceam inițial, comercializează atât bragă dulce cât și fermentată, făcută în laboratorul propriu și care are o valabilitate de șapte zile. Iar dacă vă fac cu ochiul și alte băuturi pe care le produc, găsiți la ei și socată sau ghimbirată, printre altele. Eu le-am încercat și pe acestea din urmă, și pot spune că socata a fost excelentă, iar ghimbirata nu are gustul acela pătrunzător de ghimbir, ci e destul de ușoară.

Dacă nu sunteți din Galați sau nu aveți drum pe-acolo, o pot trimite și în țară, ambalată frumos, prin curier. Costă 9 lei sticla de 2 litri, deci 4.5 lei/litrul. Iar dacă le treceți pragul laboratorului, soții Ismail nu vă lasă fără o degustare din tot ce produc, încât cu siguranță veți cumpăra și de-altele. Recomand cu drag!