Legende
O plimbare in Muntii Macinului
Feb 24th
Am plecat de acasa la o plimbare cu vreo 30 de oameni, sa-i sarbatorim pe doi dintre ei si am ajuns…in Muntii Macinului.
Este o zona mai putin cautata si prea putin promovata, pe nedrept. Poate din cauza distantei de un punct cu adevarat turistic, poate din cauza zonei aride sau a falsei impresii ca regiunea este saraca in atractii sau provocari pentru turisti.
In zona se ajunge fie cu bacul, pe la Braila, fie pe un drum cu hartoape, in compania unui peisaj mediteranean – campie arsa cat vezi cu ochii si cateva dealuri ici, colo. Satele sunt putine, casele saracacioase, semn ca viata in zona nu este deloc usoara. Daca se mai intampla sa treci pe-acolo si cu o namila de autocar, cum a fost cazul nostru, sa tulburi linistea unei zile de sambata a satenilor, esti privit cu mirare si nedumerire.
Ai zice, la prima vedere, ca nu e locul potrivit pentru un weekend, daramite pentru un concediu. Si totusi, turistii sunt primiti cum se cuvine (e-adevarat ca noi ne-am anuntat prezenta) si am aflat ca au chiar si cateva activitati, in cazul in care se “ratacesc” prin zona.
Punctul nostru de plecare a fost micul oras Macin. Ca sa nu pornim cu burta goala, am poposit la Crama Dobrogeana. O primire foarte calduroasa din partea celor de acolo, care ne-au asteptat nu cu o degustare, ci cu mancare si cu vin fiert facut special pentru noi (pentru ca in zona nu se beau asemenea amestecaturi, lipsite de savoare pentru adevaratii iubitori de vinuri bune). Trebuie spus ca producatorii locali se mandresc cu 14 soiuri de vin, care mai de care mai aromate si mai parfumate, din podgoriile Sarica-Niculitel. Pentru doritori, se pot organiza, contra cost desigur, degustari, la care se serveste mancare specifica locului. Degustarile sunt insotite de o vizita a cramei si a Pivnitei lui Terente, unde se pot vedea si cateva exemplare de fauna din zona sau specifice Romaniei.
De la crama mai sunt cativa kilometri pana la Manastirea Macin, care poarta hramul Izvorul Tamaduirii. De aici se urca usor pe culmea muntelui pe traseul cunoscut drept Culmea Pricopanului, care, in mod normal ar dura 3-4 ore.
Iarna cea mai mare provocare este vantul crunt, care ataca din toate partile, incepand de la drumul ce duce dinspre crama spre manastire, continuand cu urcusul si apoi pe (impropriu spus) creasta. Pentru ca zona este in camp deschis si nu exista loc de adapost. Daca muntii nu ne-au impresionat prin inaltimi halucinante sau greu de cucerit, vantul s-a dovedit un dusman mai mare decat ne-am fi inchipuit. In zadar am cautat sa ne ascundem dupa bolovanii cu aspect de megaliti preistorici. Rafalele ne gaseau oriunde.
Si tocmai pentru ca era iarna, nu am putut sa ne bucuram de bogatia vegetala a Parcului National Muntii Macinului, care include peste 1.000 de specii, printre care si una specifica, si anume, clopotelul dobrogean. Nici n-am avut ocazia de a ne intalni cu vreo testoasa dobrogeana (specie protejata). In schimb am vazut soimi dunareni (de asemenea protejati).
In conditii climatice mai blande, traseul facut de noi este foarte accesibil, asemanator unei plimbari mai lungi. De asemenea, pentru cei mai curajosi si mai dornici de aventura, in Parcul Muntii Macinului se practica cicloturismul! Traseele sunt multe si destul de solicitante. Cei inscrisi pot opta si pentru o degustare de vinuri la crama despre care am pomenit, pentru circa 5 euro/pers.
Daca este vara si vreti sa incercati altceva, exista posibilitatea unei plimbari cu vaporasul pe Bratul Macin (o “plimbarica” de doar cinci ore) sau a unui zbor cu parapanta. De asemenea, la 25 km distanta de Macin, in satul Cerna, iubitorii de cai pot face echitatie pentru 10 RON/ora (15 RON in weekend).
Pentru un plus de adrenalina, trebuie spus ca in zona este foarte temut asa-numitul balaur dobrogean – un soi de sarpe foarte lung (cca 6 metri) si gros (cca 30 cm), cu anumite caracteristic specifice (niste colti in zona capului), care apare pe nepusa masa pe langa gospodariile oamenilor, in cautare de hrana (animale mai mici…sau mai mari) si care a dat nastere mai multor legende…
Brusc, micul parc si dealurile Macinului devin mai interesante cand auzi astfel de povestii…Insa pentru un concediu linistit, relaxant, departe (chiar foarte departe) de tot ce inseamna agitatia orasului, poluarea, zgomotul agasant al muzicii din difuzoarele masinilor, mirosul de mici sau gratare, Parcul National Muntii Macinului este un mic tezaur ce isi asteapta cautatorii.
Destinaţie de vacanţă: Sulina, primul oraş european
Jul 1st
Povestea din spatele locului
Pentru a reuşi să înţelegi un loc, pentru a şti cum să-l priveşti şi de ce să-l apreciezi, trebuie să încerci să-l cunoşti puţin înainte. Un loc străin, în mijlocul căruia aterizezi nepregătit, poate să te dezamăgească sau, pur şi simplu, să nu îţi spună mare lucru. Locul şi povestea din spatele lui sunt indisociable. O fotografie frumoasă, prelucrată în photoshop, e drept, te atrage, însă nu este nici pe departe suficientă pentru a-ţi garanta o experienţă culturală intensă.
Vara trecută, când am ajuns în Sulina, eram mai mult decât pregătită. Citisem fascinată despre istoria oraşului, despre cele şase străduţe paralele ale sale numite prin numerotare (după modelul newyorkez), despre toate legendele locului şi despre tot ceea ce se putea vizita sau face în zonă. Îmi doream de mult să fac această excursie şi o tot amânasem. Deşi a trecut un an de atunci, deşi am vizitat o mulţime de alte locuri minunate din diferite ţări ale lumii, ştiu că Sulina (sau pe numele ei iniţial, de fată frumoasă, Selina) va ramâne mereu locul în care voi fi tentată să mă întorc.
Sulina, primul oraş european
Partea cea mai interesantă din istoria Sulinei, şi totodată cea care şi-a lăsat puternic amprenta asupra oraşului,o putem delimita temporal între anii 1856 şi 1939. Perioada menţionată coincide cu durata de existenţă a Comisiei Europene a Dunării (C.E.D.), un organism alcătuit din reprezentanţi ai Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei. Această instituţie a stat practic la baza conceptului actual al Europei Unite, motiv pentru care Sulina este supranumită adesea Europolis sau primul oraş european.
Înfiinţarea C.E.D. a avut numeroase implicaţii asupra Sulinei, favorizând o dezvoltare economică rapidă şi un spirit multicultural unic în Europa, la acea vreme. Pentru a vă face o idee, în oraş functionau un numar de 9 reprezenanţe consulare, credinţele religioase se manifestau în cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 româneşti, una rusească şi una armeană), un templu evreiesc, o biserică anglicană, o biserică catolică, una protestantă şi 2 moschei , iar procesul educaţional era asigurat prin 2 şcoli greceşti, 2 românesti, o şcoala germană, una evreiască, o scoala profesională de fete şi un institut englez de marină.
La sfârşitul secolului XIX, aproximativ jumătate dintre cei 4889 locuitori ai Sulinei erau greci, urmaţi de români, ruşi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, etc. Astfel, documentele oficiale erau redactate în limbile franceza si engleza, iar limba de comunicare era greaca.
Sulina astăzi
Din peisajul urban înfloritor al acelei epoci (1200 de case, prăvălii, mori, drumuri moderne, teatru de 300 de locuri, uzină de apă, club diplomatic, şcoli, reprezentanţe consulare, etc.) astăzi a mai rămas, din păcate, foarte puţin. De vină este nu numai, cel de-al doilea Război Mondial, care a atras după sine desfiinţarea C.E.D. şi bombardamente ce au provocat daune majore (60% dintre clădirile oraşului fiind distruse), ci şi dezinteresul obişnuit al autorităţilor române. Prin anii 2000 a existat o iniţiativă a ministrului culturii la acea vreme, Ioan Caramitru, de a declara oraşul “zonă de interes pentru dezvoltarea turimsului cultural”. Cu toate acestea lucrările de recondiţionare s-au oprit la refacerea Farului Genovez şi transformarea lui în Muzeu al Comisei Europene a Dunării.
Potenţialul turistic imens al acestui loc se ruinează pe zi ce trece, Sulina transformându-se într-un oraş fantomă, a cărui poveste nu se străduieşte nimeni să o spună mai departe.
Motive pentru care merită să vizitezi Sulina
În ciuda dezinteresului autorităţilor, atmosfera oraşului păstrează nostalgia vremurilor sale de glorie. Liniştea pe care ţi-o oferă o plimbare pe faleză, după-amiaza, nu se compară cu nimic. În acest mic port, mai ancorează încă vase de marfă de o mărime impunătoare. Anul trecut am fotografiat câteva care au poposit în port pe durata şederii mele în oraş:
Locuri care merită vizitate/văzute:
- Muzeul Comisiei Europene a Dunării localizat în unul dintre cele patru faruri ale oraşului;
- Palatul Comisiei Europene a Dunării situat pe faleză, nu poate fi vizitat pe dinăuntru;
- Cimitirul Maritim considerat unic în Europa;
În interioriul cimitirului pot fi găsite statui si pietre de mormant vechi, frumos sculptate cu povestea celor aflaţi acolo. Printre morminte de ofiteri şi comandanti din Marina Regală Română se afla două morminte ce spun trista poveste a unei perechi de tineri înecată chiar în ziua în care urma să se căsătorească.
- Uzina de Apă, situată puţin mai departe de oraş, înfiinţată de Regina Olandei în anul 1897;
- Catedrala Ortodoxă Sf. Nicolae, amplasată, de asemenea, pe faleză;
- Biserica Grecească Sf Nicolae;
- Biserica Catolică Sf. Nicolae ( Mai multe biserici din oraş îl au ca patron pe Sf. Nicolae întrucât, potrivit tradiţiei, acesta este patronul marinarilor şi al călătorilor);
- Plaja. Sulina are ieşire atât la Dunăre, cât şi la Marea Neagră. Plaja e localizată aproximativ la un 1,5 km de oraş. Există şi un maxi-taxi, însă parcurgând drumul pe jos veţi avea ocazia să vizitaţi Farul-Muzeu şi Cimitirul Maritim;
- Nu ar trebui ratată nici plimbarea pe Dunăre până la gura de vărsare a fluviului în Marea Neagră. Pe lângă peisajul superb de Deltă, veţi putea vedea alte două faruri ale oraşului (unul foarte vechi şi unul încă funcţional) şi rezervaţia de pelicani, aflată în zonă. O alta excursie ceva mai costisitoare, însă la fel de interesantă este cea la Pădurea Letea. Asemenea excursii sunt organizate adesea de pensiunea la care vă cazati. Sfat: orice variantă aţi alege, alăturaţi-vă unui grup de persoane, pentru ca tariful să rezulte mai ieftin.
Alte sfaturi utile
Înarmaţi-vă cu un repelent pentru ţânţari. Cum se lasă seara, ţânţarii nu au niciun pic de milă şi roiesc în jurul oricărui centimetru de piele!
Transportul până în Sulina: puteţi lua trenul /maşina personală până în Tulcea, iar de aici există două variante:
-“Pasagerul”, aşa cum îl numesc localnicii, este un vas mare de călători. Acesta este mai lent, parcurgând distanţa în aproximativ 5 ore şi aparţine firmei Navrom S.A. – Tulcea. Preţul unei călătorii este de aproximativ 30 lei/persoana şi plecarea se face în jurul orei 13.00. Există, de asemenea, reducere pentru studenţi/elevi, iar biletele se pot cumpăra chiar din port.
- “Rapida” – Există mai multe curse rapide care pleacă la orele 12.00, 13.30 18.00 şi ajung la Sulina în 70 minute. Preţul este de aproximativ 45 ron/persoana.
Pentru cazare, verificaţi site-urile de reduceri, mai multe pensiuni din Sulina au avut/au oferte în jur de 80/cameră/noapte.
P.S.: Pentru călătorii pasionaţi de literatură, puteţi profita de călătoria cu Pasagerul, pentru a citi romanul „Europolis” (scris de Jean Bart)-o frumoasă poveste de dragoste ce se petrece în Sulina secolului trecut.
