Promovarea turistica a Rasnovului
Mar 27th
De aceasta data, Rasnovul are un album de prezentare intitulat de catre realizatorii sai “In numele trandafirului” la fel ca numele festivalului de istorie.
Lucrarea actuala prezinta fotografii istorice ale orasului cu cele mai importante obiective turistice, cu fiecare monument cultural si istoric, imagini cu primii turisti care au vizitat Rasnovul la sfarsitul secolului 19, cat si informatii despre oras din antichitate pana in prezent.
Pe langa acest album de prezentare vor mai fi prezentate si o harta a Rasnovului si a Tarii Barsei, un pliant si o brosura si… in premiera primul ghid al orasului cu informatii unice despre Rasnov.
Stirea completa aici: http://www.2rism.ro/promovarea-turistica-a-rasnovului-305
Sursa: 2rism.ro
Casa memoriala Cezar Petrescu
Mar 21st
Casa memoriala “Cezar Petrescu”- un muzeu al dragostei pentru arta – articol scris de Anda Rebegea:
Daca tot v-am indemnat in articolul precedent sa faceti o excursie la Busteni, ne-am gandit ca ar fi pacat sa ratati casa memoriala “Cezar Petrescu”.
Noi mai aveam vreo doua ore pana la tren, cand, nestiind cum sa pierdem mai bine timpul, ne-am hotarat sa mergem sa o vizitam. Sa fim sinceri (desi nu prea e frumos sa spunem asta) nu ne asteptam la mare lucru. Reprezentarea noastra cu privire la case memoriale se limita la cateva camarute saracacioase, plus un hol lung pe care gasesti expuse sub geam, documente si poze de familie ingalbenite. Putini sunt artistii si scriitorii romani care si-au permis mai mult. Suprinderea noastra a fost sa aflam ca, printre acesti cativa, se afla si Cezar Petrescu. Casa in care el a locuit este un muzeu in adevaratul sens al cuvantului. Ridicata in 1918 si cumparata de scriitor in 1937, cladirea se impune printr-o arhitectura traditional-romaneasca (coloane de lemn sculptat, cerdac, capiteluri, arcade polilobate, etc.) si prin dimensiuni nu tocmai mici.
Ceea ce frapeaza insa cu adevarat este amenajarea interioara, bogata in opere de arta si in detalii ce evidentiaza iubirea pentru frumos a lui Cezar Petrescu. Inca de la intrare, ne intampina statuile unicat ale celor trei martiri Horia, Closca si Crisan, realizate de Oscar Han, si tablouri semnate Demian, Jiquide, Theodorescu-Sion, etc. Acestora li se adauga mobilierul in stil popular, ceramica de Transilvania si covoare in stil oltenesc. Pana atunci nu ne imaginasem niciodata ca poate exista atat de bine definit, “un lux” romanesc traditional, compus din elementele de arta populara, pe care toti le-am mai intalnit cel putin o data prin casele bunicilor !
Elementul care insufleteste si incheaga atmosfera din interiorul casei, sunt bibliotecile. Nu exista camera fara biblioteca. Si nu vorbim de cateva rafturi, ci de pereti intregi plini de carti. Ca sa va faceti o idee mai clara, o sa va spunem doar ca muzeul adaposteste in total aproximativ 10 000 de volume!
Cezar Petrescu a desfasurat o activitate intensa, scriind si a publicand circa 70 volume (romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică- cateva titluri gasiti aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Petrescu), pe langa deja binecunoscutul roman pentru copii “Fram, ursul polar”.
Procesul creatiei nu era deloc unul usor. Dupa cum ne-au povestit pe un ton cald si oarecum matern, cele doua doamne-ghizi ai casei, Cezar Petrescu isi petrecea majoritatea timpului scriind, fuma des si bea multa cafea. Iar cand nu-si gasea inspiratia, iesea sa se plimbe si sa respire aerul curat de la poalele muntilor.
In interiorul casei, toate lucrurile sunt conservate intocmai cum erau pe vremea lui. Pe masuta din veranda scrumiera, cescuta de cafea si pachetul de tigari semnaleaza parca o absenta temporara.
Atat din faptele surorilor scriitorului, ce au donat casa spre a deveni muzeu, cat si din purtarile celor doua doamne ghizi pe care le gasesti acolo in programul de vizita, se desprinde o grija constanta fata de acest loc, grija menita sa pastreze deopotriva amintirea unui om frumos si prezenta unui univers ce tradeaza acest lucru.
Asadar, daca va simtiti pregatiti sa admirati si sa ascultati povestea scriitorului Cezar Petrescu, casa memoriala va asteapta in Busteni, la iesirea inspre Azuga (pe partea stanga), de marti pana duminica , intre orele 09:00-17:00 (8 lei/ bilet adulti; 4 lei/studenti, elevi). Pentru informatii suplimentare, puteti accesa pagina Muzeului Judetean de Istorie Prahova:
http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=58&Itemid=71
Asteptam impresii! 
Castelul din umbra Bustenilor
Mar 2nd
Articol scris de Anda Rebegea: Valea Prahovei este cu siguranta una dintre cele mai intens frecventate zone turistice. Din cauza asta am putea sa o credem cunoscuta pe deplin, si deci, mai putin interesanta. Insa nu este deloc asa. Castelul Zamora sau Castelul Cantacuzino, situat in statiunea Busteni, ne dovedeste fara indoiala lucrul acesta. Treci calea ferata, mergi putin (aproximativ 10 minute) pana la baza muntelui Zamora si gata, esti in fata castelului. De fapt, daca privesti cu atentie, il poti zari cu usurinta chiar de pe Bd. Libertatii (DN1) ce trece prin centrul orasului. Indicatoare sunt peste tot, trebuie doar sa vrei sa il vizitezi. Noi eram atat de curiosi sa-l descoperim si sa-l analizam indeaproape, incat l-am folosit ca pretext pentru o scurta excursie. Si chiar daca nu ne-a fost dat sa vedem un castel in sensul clasic, cu turle si sofistícate
ornamente gotice, nu am fost deloc dezamagiti. Castelul Cantacuzino, inca de la prima vedere, ne-a parut a fi un castel “romanesc”, impresie ce ne-a facut parca sa-l indragim si mai tare. Ceva din infatisarea lui aducea parca aminte de conacele si casele de la tara, cu veranda, arcade in forma de trifoi si un mic turn lateral. Aceste impresii sunt probabil justificate de faptul ca, din punct de vedere arhitectonic, castelul se incadreaza in stilul neoromanesc ( stil in voga la inceputul secolului XX). Construit in anul 1911, castelul era locul de relaxare si punctul de plecare in excursiile de vanatoare ale influentului om politic Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit si Nababul, datorita averii sale impresionante). In timpul comunismului cladirea a functionat ca sanatoriu pentru bolnavii de TBC (pe anumiti 
pereti se pot observa placile de faianta, ramase din acea vreme), iar ulterior a fost revendicata si vanduta. Din 2008, castelul apartine unei asociatii de romani, rusi si austrieci ce pare destul de preocupata de viitorul sau. Ca dovezi avem : un site al castelului destul de bine facut (http://www.cantacuzinocastle.ro/), o serie de mici panouri imprastiate in tot cartierul Zamora ce te indruma catre castel, cafeneaua “Nababu” ce functioneaza pe timpul verii in curtea castelului, posibilitatea de a-l vizita (intre orele 10-16, vizita incepe la fix; bilet de intrare: 20 ron/ adulti, 15 ron/ studenti si pensionari), si chiar un ghid dispus sa-ti
prezinte incaperile si sa-ti ofere informatii, atat despre trecutul castelului cat si despre planurile de viitor ce-l vizeaza. De la acest ghid (de fapt e o ea) am aflat si noi ca, desi castelul e deschis spre vizitare de putin timp (din 2010), el va fi inchis din nou in maxim un an, pentru renovari ce sunt estimate a dura alti 3-4 ani. Intentia actualilor proprietari este aceea de a aduce Castelul Cantacuzino la o forma cat mai apropiata de cea de la inceputul secolului XX. Din cate am inteles insa, obtinerea informatiilor care sa ajute in acest sens, este inca destul de dificila. Exceptand un luxos mobilier de baie si trei fotografii din vremea respectiva, in castel nu mai gasesti altceva decat canapelele de piele, ramase in urma evenimentelor ce se organizeaza deseori aici (vezi petrecerea JB-http://www.youtube.com/watch?v=hxoR3EeguDI). Cu toate acestea, Castelul Cantacuzino din Busteni merita vizitat, fie si numai pentru a admira incaperea principala in care membrii familiei nobiliare sunt reprezentati in marime naturala, prinvindu-te impunator sau nostalgic prin textura celor patru pereti. Asta ca sa un mai vorbim de colectia de blazoane nobiliare pictate sau de scara din marmura de Carrara. Dar gata, nu vrem sa va stricam toata surpriza. De aici incolo, ramane sa descoperiti voi si sa ne povestiti.
Romania in imagini – Pastel de iarna
Feb 21st
Daca tot a nins zilele acestea, ne-am gandit sa scoatem din website o lista de poze care sa rezoneze cu vremea din tara:
In poze: Harghita, Bilbor, Bilbor – Biserica Sf Nicolae, Roades – Biserica Cetate, Castelul Lazar, Cetatea Codlea, Vidraru, Babele, Naruja – Lacul Negru, Siriu – Lacul Vulturilor, Varful Retezat, Medias, Bucegi, Sfinxul, Piatra Fantanele, Balan, Brasov, Postavarul, Predeal, Rosia Montana, Sibiu, Solca, Straja, Taul Brazi, Varful Roman, Vatra Dornei.
Slanic Prahova – muntele de sare
Feb 14th
E primăvară, e frumos: păsărica ciripeşte, soarele soreşte, frunza frunzuleşte şi florile înfloreşte
E vremea de plecat din Bucureşti, dar nu prea departe că e criză şi motorina e scumpă. Doar pănă la Slănic şi împrejurimi.
Drumul e fain, satele frumoase, gropile puţine. Iată Slănicul – prima pe dreapta în drum lângă Salină. Am avut curajul de a intra în sufletul de sare al Pământului. Nerecomandabil: este scump, faci 200m cu un ascensor al groazei (te loveşti încontinuu de toţi pereţii), înauntru halele-s kitschoase (moşi crăciuni aninaţi de sare, bude nefuncţionale, tarabe cu chestii urâte şi nefolositoare).
Următorul obiectiv care chiar nu trebuie ratat în Slănic este Cariera de piatră verde.
Cariera trebuie explorată:
- Mişuni pe la poalele ei în căutare de pietre verzi cu inserţii de fier (apar aşa ca nişte pomişori desenaţi în piatră)
- Te caţeri până în vârf (pe ambii munţi) ca să vezi ce e dincolo şi mai ales cum se vede de sus
- În acest proces îţi rupi încălţările, îţi agăţi hainele şi te trec toate sudorile încercând să păşeşti pe unde nu se prăvale piatra
Un alt obiectiv, la care se ajunge greu pentru că ai şanse să îti rupi maşina în 2(dacă nu mergi pe sens interzis), este Muntele de Sare. Este foarte frumos dar nu prea mai e munte pentru ca 2 din 3 români care trec de împrejmuire, cioplesc să ia şi ei acasă un drob de sare…Concluzia: zona are un potenţial fantastic, dar administratia, locuitorii, vizitatorii au grijă să nu fie pus în valoare.
Amazing Race
Feb 2nd
Da, calatorului ii sade bine cu drumul mai ales atunci cand stie sa profite la maxim de el. Asa ca se ia un grup maaare maaare cat sa inteseze un autocar, se face un program de « veni, vidi, vici » si se porneste la drum. Targeted spot : Transilvania, focus points…a lot :Rupea, Saschiz, Prejmer, Viscri, Valea Viilor, Harman, Biertan, Dumbravioara, Sighisoara, Medias, Cisnadie, Sibiu…doar cateva. amazing race, huh ?
Ce au toate in comun : biserici fortificate.
Spontaneitatea e buna, dar cand iti proprui multe…cu multi, e mai bine sa ai un program. E-adevarat ca s-ar putea sa nu iasa intocmai ca la carte. In plus, ca sa impuscam doi iepuri dintr-o data, s-a vrut o iesire de culturalizare si de relaxare. De relaxare a fost, normal, ca orice iesire; cat despre partea cu culturalizarea, fiecare dupa puteri.
Pentru un asemenea traseu, se porneste de dimineata. Si noi ne-am asternut la drum pe la 5 :30. Cam racoare in Bucuresti, un inceput de iarna, dar drumul uscat, fara polei si destul de liber. Ajungem in Tara Barsei (aka sud-estul Translvaniei). O prima oprire…nu, nu la unul din obiective, ci la umplut burtica pentru drum. Respectiv la un popas din Padurea Bogatii. Foarte cosy de altfel, cu mancare buna-buna, ciorba de fasole in pita, ceapa, tuiculita fiarta…Deci tot tacamul. Dar nu de-asta ne-am pornit, nu? Riscati sa va uite Domnul pe-acolo, oricum. Si noi am pierdut mai mult timp decat trebuia, dar cui i-a mai pasat o data ce s-a vazut iesit din Bucuresti?
A doua oprire, mai serioasa totusi: Prejmer. Biserica-cetate din sec. al XIII-lea, cel mai puternic si mai bine pastrat astfel de monument din sud-estul Transilvaniei. Fortificarea s-a facut in timpul lui Sigismund de Luxemburg. Cetatea are forma circulara, cu ziduri groase de 3-4 metri şi inalte de 12 metri, bastioane, porti de fier şi poduri care se ridicau. Drumul de straja care exista inca folosea pentru aprovizionarea luptatorilor de la creneluri. Aici se poate vedea un dispozitiv de luptă neobisnuit: asa-numita orga a morţii (formata din mai multe arme asezate la un loc, care trageau toate deodata), precum si o serie de camere folosite in anumite scopuri (bucatarie, sala de clasa, ateliere) si reamenajate acum pentru vizitatori. De jur imprejurul zidurilor si in a doua incinta se vad camerele numerotate care la acea vreme erau folosite fiecare de cate o familie in parte in cazul in care satul era atacat si populatia se retragea inauntrul fortificatiei. Biserica e in stil gotic si are un frumos altar triptic, specific unor astfel de lacasuri.
Ca orice turist care intra pentru prima data in asemenea loc (cam 98% din grup) s-au facut poze la toate zidurile si decoratiile de pe ele si bineinteles ca s-a calcat in picioare strana de secol XVI (cred) pentru poza de grup – ca doar noi am vazut-o, ce mai conteaza daca trebuie s-o vada si altii?
Apoi fuga in masina, ca ziua se tot micsora si noi abia eram la inceput! More >
Sinaia – Bocanci urbani in padure
Feb 2nd
Langa Sinaia, dincolo de cartierul Zamora este o padure de poveste. O padure de conifere neagra si deasa, cu brazi drepti si inalti pana la cer, unde nu patrunde lumina nici daca e soare afara, cu un covor de cetina gros cat palma, cu comori sub forma de ciuperci si trunchiuri putrede.
Intreaga atmosfera te invita la explorare. Credeam ca sunt printre putinii bocanci urbani care calca pe acolo. Pana cand au inceput sa apara gunoaiele. Si pana cand am dat de un luminis. Dar care nu era luminis. Pur si simplu padurea era taiata. La o prima aproximare 1000 de brazi hacuiti pentru a se construi vile si hoteluri.
Oare de ce? Cartierele Cumpatul si Zamora sunt moarte, sunt parasite. In weekenduri, mai apar cateva masini. De sarbatori se mai anima putin. Dar in rest, restaurantele din zona isi restrang activitatea, vilele sunt goale.
In maxim un an extimez ca padurea de poveste nu va mai fi, dar se vor inalta mandre cladiri cu gazon si braduti plantati, privind nestingherit catre Bucegi, caci padure nu va mai fi….
Forografii aici.
Week-end cu vanatai.
Jan 25th
Week-end-ul trecut a fost unul cu peripetii: am invatat sa schiem si ne-am catarat prin copaci
Vineri credeam ca o sa avem parte de doua-trei zile normale de team building, alaturi de niste oameni interesanti. Duminica seara cand am facut inventarul am sfarsit prin a numara si vanataile aparute intre timp 
Stati linistiti, nu ni le-au facut acei “oameni interesanti” de care vorbeam, ci sunt urmele aventurilor prin care am trecut..si pe care le purtam cu mandrie (in speranta ca o sa treaca repejor ).
Din tema “ce poti sa realizezi intr-o zi” (tema pe care o inauguram cu aceast post).
Pai vineri am cam invatat sa schiem.
Am ajuns la Predeal pe partia Clabucet cu aproape zero cunostinte; mai stiam ce sunt claparii si cum se prind/desprind de schiuri. Pana la ora 16:00 coborasem deja partia de 10 ori, cu un numar de cazaturi relativ ok (in cel mai bun caz – doua cazaturi per coborare). Nu am avut instructor, in cazul in care va intrebati asta. Chiar a fost greu sa-i ignoram pentru ca se tineau scai de noi. Evident le saream in ochi ca prada usoara, dar nu a fost chiar asa.
Cum am reusit sa invatam? Pai mai intai am invatat plugul.. am experimentat pana ne-a iesit (nu e deloc greu). Apoi am acceptat faptul ca o sa cadem, am trecut peste teama initiala si am invatat sa cadem cu stil sau mai degraba in asa fel incat sa nu ne rupem ceva.
Din pacate nu avem poze. DLSR-ul era greu de carat, nu mai zic ca de la cazaturi repetate se alegea praful de el. Iar aparatele mai mici au stat uitate prin buzunare. Atat de entuziasmati eram de ce se intampla, incat am uitat definitiv de poze.
Daca poze nu avem, putem sa va oferim totusi cateva informatii despre partia de la Predeal:
- inchirierea de schiuri costa in jur de 30-40 RON;
- o cartela de 10 puncte este 70 RON (1 punct cu teleskiul si 2 puncte cu telescaunul; recomandam telescaunul pentru ca va duce in varf de unde aveti o distanta mare de parcurs pana jos, iar traseul nu este foarte greu).
- Cocosul era inchisa si cu multe pietre mari, iarba, pamant descoperit. Va dati seama ca stim asa multe pentru ca am intrat pe ea.. din greseala Sus in varf nu era nici un marcaj care sa arate ca este inchisa. Am avut noroc si nu am picat pe pietre, asa ca nu am patit nimic. Am auzit insa povesti mai putin placute, asa ca stati departe de partiile inchise.
Vineri seara (sau mai bine zis “noaptea”) am petrecut-o frumos in regim de “team building” cu jocuri de mafia, biliard, table.
Sambata dimineata am mers direct la Parcul Aventura care este deschis tot anul.
Ne era putin teama ca traseele o sa fie prea complicate din cauza frigului si a zapezii, dar spre suprinderea tututor a fost o experienta inedita si placuta, atat pentru veteranii parcului, cat si pentru cei noi. Zapada nu prea ne-a incurcat, decat atunci cand priveam in sus si trageam de diverse elemente Iar frigul nici nu l-am simtit pentru ca ne-am incalzit rapid pe trasee.
Cei mai temerari au inceput cu traseele usoare si au ajuns pana la negru. Din pacate nu am reusit sa terminam traseul negru. Ne-am impotmolit chiar la ultimele doua exercitii (“farfuriile zburatoare” si “tiroliana commando”) pentru ca eram total lipsiti de vlaga. O sa-l dam gata cu alta ocazie. Intre timp l-am poreclit “archenemy number 1″.
Pentru prima data am stat mai mult de 3 ore in parc. Culmea ca nici vara nu ne-am intins atat de mult, dar atunci nici nu aveam cu noi asa multi prieteni, care sa se amuze de greseli, sa se ia peste picior, sau sa se incurajeze la fiecare hop.
In restul zilei am continuat seria de activitati in echipa (pana noaptea tarziu), iar duminica dimineata am purces la drum inapoi spre casele noastre. Asa cum era de asteptat, unii nu-si amintesc drumul pentru ca au dormit bustean. Bine ca soferii erau in forma si ne-au adus intregi acasa
Pozele le puteti vedea aici.
Pe derdelus ..in Bucuresti :)
Jan 25th
Cat de des va amintiti de lucrurile care va bucurau in copilarie?
Primii fulgi de nea m-au dus pe mine cu gandul la acele zile de iarna cand abia asteptam sa ies impreuna cu copiii de pe ulita si sa ne batem cu zapada, sa facem un om de zapada sau sa ne dam cu sania.
Odata cu trecerea anilor am uitat aceste placeri ale iernii, iar in acelasi timp am descoperit altele.
Mintea de adult functioneaza altfel. Ne tine concentrati la probleme, la lucruri pe care le consideram vitale, si la nevoia de relaxare dupa o zi de munca. Relaxare matura.. Am uitat cum ne relaxam cand eram mai tineri, si cum ne bucuram de micile lucruri din jurul nostru.
Dar suntem inca tineri! Mereu vom fi asa.
Timpul merge inainte, dar e un loc unde putem sa-l oprim: in mintea noastra, in acea farama de tinerete care o ramana neschimbata daca avem grija de ea.
Acum cateva zile am redescoperit una dintre aceste placeri ale copilariei, datul cu sacul.
Nu e nevoie de nimic mai mult de cat ceea ce deja ne ofera natura: zapada, un sac si curaj pentru a iesi din casa si a gasi un parc cu un mic delusor, unde cu siguranta veti descoperii partii facute de copii de la primii fulgi de omat.
Primul contact cu zapada a adus o avalansa de amintiri: intratul cu sania sub gard, ajunsul cu sania in drum, saritul cu sacul de pe derdelus..
Dupa cateva emotii cauzate de barierile impuse de gandirea de adult, spiritul copil a fost eliberat.
Bucuria adusa de datul cu sacul nu a fost stingherita nici macar de durerea muschilor de a doua zi, asa ca in seara urmatoarea eram iar in forma
Cum sa adaugi Obiective, Excursii si Evenimente in 2 timpi si 3 miscari
Dec 3rd
Ca sa fim mai exacti este vorba de 2 click-uri pentru a accesa una din paginile prin care se pot adauga informatiile de baza (poze, locatie pe harta, descriere), plus cateva zeci de secunde sau cateva minute (in functie de cat de mult va place sa scrieti 
).
- Pentru Excursii si Activitati, din pagina principala accesati din meniu optiunea “Excursii”, iar apoi link-ul “adauga excursie“.
- Pentru Evenimente este exact la fel: accesati optiunea “Evenimente” din meniu, iar apoi link-ul “adauga eveniment“.
- Pentru Obiective si locatii frumoase din tara: din pagina principala intrati in orice regiune (click pe harta), iar apoi accesati link-ul “adauga obiectiv“.
Simplu, nu-i asa?
Haideti acum sa descriem putin pagina in care va dati frau la degete pe tastatura
Zona unde are loc activitatea:
- regiunea si judetul se aleg din lista;
- orasul: un nume de oras real din tara, eventual cel mai apropiat oras de zona in care se desfasoara activitatea;
- numele excursiei/evenimentului/obiectivului – asa cum vreti sa apara in website (exemplu pentru excursie: “Excursie la Lacul Sf Ana / 2 zile – 65 euro”;
- data la care are loc. Daca este vorba de o perioada in care se organizeaza regulat activitatea, mentionati acest lucru in descriere, iar ca data alegeti fie prima zi in care incepe (in cazul evenimentelor), fie data la care va doriti ca activitatea sa fie promovata in prima pagina (util pentru excursii care sunt mentionate in footer, in functie de apropierea fata de data curenta).
Adaugare poze si locatia pe harta:
- poze: apasati link-ul “Adauga poze” si alegeti din calculator o poza reprezentativa pentru excursia, evenimentul sau obiectivul ce urmeaza sa-l adaugati;
- locatia: apasati link-ul “Adaugati locatia pe harta”, dati click pe zona unde se afla obiectivul, sau unde are loc evenimentul/excursia, iar apoi apasati butonul “Salveaza”.
Descriere:
- romana: e musai sa puneti minimul de informatie utila despre ceea ce adaugati. In cazul excursiilor inserati si datele de contact, iar pentru evenimente mentionati clar data/perioada in care are loc, locatia si alte informatii importante pentru cititori.
- engleza: (optiona) daca nu aveti descriere in engleza si nu o puteti compune ad-hoc, puteti sa-l traduceti cu http://translate.google.com/#
Asta-i tot!
Va asteptati cumva sa fie complicat? Daca da, ne bucuram ca v-am dezamagit In orice caz, daca gresiti ceva va anunta formularul imediat, iar daca aveti intrebari stiti cum puteti sa dati de noi: contact[at]aboutro[dot]com.
