Am văzut, săptâmâna asta, trei documentare în cadrul Docuart Fest 2017, care mi-au dovedit că și în România se poate – trebuie doar ceva inițiativă și puțină bunăvoință.

Ce anume se poate?

Se pot multe, însă în cele trei documentare au explorat problema ecologizării și a reciclării selective, problema călătoriilor (sau a turismului local, dacă pot să extrapolez), și problema patrimoniului cultural românesc cu soluții de salvare.

Mereu pe fugă, dar nu și astăzi de Ioana Grigore a fost primul documentar. Este un scurtmetraj despre localitatea Băbana, jud. Argeș, care a livrat cu două tone mai multe PET-uri pe an decât municipiul Pitești. Mecanismul a fost unul simplu: primarul (sa-i spunem omul care deține puterea politică și banii unei comunități) s-a dus într-o țară căreia noi îi spunem „civilizată”, a fost trezit de sirenele mașinilor de ecologizare, și a zis că vrea și el așa ceva în comuna lui. A reușit, cu ceva eforturi și programe de educare ecologică, să oblige toată comuna să strângă selectiv PET-uri, și pe cei aflați în tranzit să arunce gunoiul la coșurile publice. Altminteri, se trezesc pe prima pagină în ziarul local, cu nume și prenume și tot ce-au aruncat prin boscheți. Iar rușinea publică doare mai mult decât o amendă…

Al doilea documentar, #calatorestecumine, de Horia Hațeg, este făcut după o idee a lui Ivo Bobal, și anume de a face un tur al României pe motor. Patru motocicliști, avându-l pe Ivo Bobal cunoștință comună, se cunosc pentru prima oară pentru acest proiect, și pleacă într-o aventură de 17 zile, cu o echipă foto și video. Traseul, stabilit în fiecare zi de utilizatorii Facebook, Instagram sau Twitter care au urmărit proiectul, i-a dus pe cei 4 de la Vama Veche la Suceava, de la Săpânța la Cluj, de la Drobeta la Brașov, pe toate cele 4 șosele care traversează Carpații – Transrarău, Transalpina, Transfăgărașan și Transbucegi. O poveste despre călătorii, despre prietenie, despre aventură, despre provocări, despre drumurile din România (o Românie fascinantă), despre descoperiri și, nu în ultimul rând, despre o opțiune de concediu.

Al treilea documentar, Enescu Experience este un making of al Turneului Internațional Stradivarius Enescu 2015. Turneul a fost rezultatul unui apel de salvare a casei în care s-a născut George Enescu, sat Mihăileni, jud. Botoșani. Casa se afla, la momentul respectiv, într-o stare foarte avansată de degradare, iar violonistul Alexandru Tomescu a acceptat să participe la proiectul de restaurare, printr-un turneu național și internațional, alături de pianistul Eduard Kunz. Vioara Stradivarius s-a plimbat prin 15 orașe din țară și 3 din afara țării, iar turneul a cuprins un program integral Enescu, fiind primul de acest gen. Turneul s-a desfășurat atât în săli de concerte, cât și în aer liber sau în biserici. Donațiile obținute au fost folosite la lucrările de restaurare a casei din Mihaileni; în urma „experienței”, Alexandru Tomescu a inițiat și un masterclass de vioară în Mihăileni. De-am avea câte un Tomescu pentru toate exemplarele din patrimoniul cultural arhitectural românesc aflate în același stadiu în care se afla și casa Enescu în 2014…

Așadar, se poate și în România!