Posts tagged despre Romania
Din seria ”Creaturi mitologice românești”
Apr 8th
[Translate]
V-ați gândit vreodată la cultura română din prisma creaturilor sale mitologice?
Ei bine, chiar de nu vă vine a crede, avem și noi câteva astfel de creaturi, deosebit de interesante, demne de povești captivante, cu nimic mai prejos de odiseele grecești.
Am putea începe explorarea cu Ielele, poate unele dintre cele mai cunoscute figuri mitologice ale culturii române. Acestea se prezintă sub înfățișarea unor fete tinere, răpitor de frumoase, întâlnite cel mai adesea dansând hore noaptea, sub clar de lună. Se mai spune că locul în care acestea au dansat rămâne mort, ca ars, și că nicio plantă nu va mai putea crește acolo.
Cel ce le surprinde dansând își va pierde mințile pentru totdeauna. Ele dănțuiesc de obicei în grupuri de câte trei sau șapte, numere cu însemnătate magică în folclorul românesc.
Urmează mai apoi Moroii, pe care multă lume îi confundă cu vărcolacii sau strigoii. Nimic mai greșit. În cultura noastră, Moroii sunt spiritele copiilor morți nebotezați. După șapte ani de la îngropăciune, se spune că începe să strige copilul din mormânt să fie botezat. Dacă nu este auzit, atunci sufletul său va ieși din groapă, în chip de fuior de foc și va începe să cutreiere lumea. Dacă un om este More >
O descoperire inedită
Mar 30th
[Translate]
Povestea de astăzi va fi una mai puțin înrădăcinată în fantastic. Am ajuns să o descopăr rătăcind pe căile întortocheate ale internetului. Așa se face că, citind un articol, am aflat cum, in Peștera Urșilor, pe lângă fosilele de urs de cavernă, despre care știam și mi se păreau cuminți și la locul lor, au mai fost descoperite și fosile de leu și hienă de peșteră.
Am făcut bineînțeles ochii mari, iar rotițele au început să se învârtă. Prima conexiune au fost colindele foarte vechi. În ziua de astăzi, cu toții asociem noțiunea de colind cu acele cântece pe care le ascultăm în ajunul Crăciunului. Ei bine, în vremuri străvechi, colindul era o urare, nu neapărat o urare de Crăciun. Erau colinde de om bolnav, de fată nemăritată sau pe cale să se mărite, de asemenea și pentru flacăi, colinde de rod bun și multe altele.
Cele care îmi atrăseseră atenția și cu care am făcut legătura citind despre fosilele de leu, au fost cele de flăcău gata de însurătoare. Ei bine, acum e-acum. În colindul respectiv, pe lângă urările de înțelepciune, prosperitate și viață lungă, mai erau și urări de curaj. Ei bine, ce poate fi așa neobișnuit într-o More >
Cum se naște o legendă?
Mar 23rd
[Translate]
Dacă tot m-am apucat de spus povești, și dacă tot v-am spus că folclorul e o entitate vie care respiră și creează neîncetat, haideți să vedem și cum funcționează, ca să nu credeți că vă înșir vorbe goale.
Întâmplarea pe care o voi povesti astăzi a fost descoperită și documentată de Mircea Eliade. Aș mai preciza de altfel, că nu o voi reproduce întocmai cum a fost ea scrisă de Eliade, ci o voi repovesti. Să purcedem deci, la drum.
Așa se face că, un culegător de folclor, a luat calea pitorescului nostru Maramureș pentru a-și îmbogăți colecția de creații populare. Ajungând într-un sat se pune omul nostru pe treabă și înregistrează o baladă. În balada cu pricina era vorba despre un cuplu de tineri îndrăgostiți care urmau să se căsătorească în curând. Fericirea lor avea însă să se preschimbe în amărăciune când, tânarul cade pradă farmecului unei zâne a muntelui. Aflând însă de apropiata nuntă, macinată de gelozie, zâna îl va arunca pe viitorul mire într-o prăpastie. Niște păstori îl vor găsi a doua zi făra suflare și îl vor aduce în sat, unde îi astepta viitoarea mireasă, știind parcă dinainte ce se întâmplase. Balada mai spune că la înmormântare fata More >
Călătorie în lumea legendelor
Mar 16th
[Translate]
Când ne gândim la România, atunci când vrem să o împărtășim cu prietenii noștri, sau cu un cunoscut din altă țară, care e primul gând ce ne inspiră? Care este primul lucru pe care îl vom spune? Vom vorbi despre peisaje, despre locurile desprinse parcă din basme, despre istorie, cetăți, castele și orașe, nu?
Eu zic să nu uităm însă de poveștile acesteia. Sunt atât de multe și atât de frumoase și cu toate astea mulți dintre noi le uită. Le uităm poate pentru că le-am auzit de prea multe ori și le-am pierdut valoarea, le-am epuizat. Dar știți voi că folclorul este o entitate vie care rspira, și creează în fiecare secundă a existenței sale?
Pe lângă turismul efectiv, un turism al locurilor, al obiceiurilor, al oamenilor, eu vă propun astăzi un turism al poveștilor, al legendelor născute în sânul folclorului românesc. Vă promit că nu veți fi dezamăgiți. Am să caut și am să vă împărtășesc povești și legende diferite față de cele auzite deja de atâtea ori, și, câteodată, când voi avea acest noroc, poate chiar povești nemaiauzite până acum.
Am să încep călătoria în lumea poveștilor, cum altfel, dacă nu cu legenda celui mai mare oraș al României, povestită More >
Rezervația Cheile Tișiței, o adevărată aventură
Mar 6th
[Translate]
Stau până la genunchi în apa rece a unui râu de munte, și nu prea știu cum am ajuns acolo. Ei bine, de fapt știu. Am luat din Focșani autobuzul de Lepșa, am amețit puțin pe serpentine, că doar nu m-am putut abține să nu mă uit pe geam, am ajuns la cabană, și de-acolo mi-am luat lumea în cap.
Din Lepșa până în Rezervația Cheile Tișiței nu e cale prea lungă, așa că undeva înainte de amiază eram acolo. Și totuși? Cum am ajuns în apă? Simplu! Ca să străbați anumite porțiuni ale drumului trebuie să fii un adevărat Indiana Jones. Așa se face că m-am cocoțat pe un buștean alunecos, care, pare-se, trebuia să mă treacă râul.
Ei, îmi spun acum, nu e cea mai penibilă situație în care puteam să mă aflu… Doar port pe cap, în loc de pălărie, o frunză de brusture. Dacă spun că nu mi-am luat o pălărie la mine o să râdeți, nu? Ies din apă puțin stânjenită, dar în același timp cu un zâmbet în colțul gurii. Mă întreb ce-or să zică bieții oameni cu care, inevitabil, mă voi întâlni. E plin de îndrăzneți pe-aici în perioada asta a anului.
Mă scutur de apă More >
English
