[Translate]

Anul acesta am fost la 4 piese în cadrul FNT. Puține, dar foarte bune. Și le recomand pe toate!

Mai întâi, câteva impresii generale:

Dacă aș caracteriza FNT 2017 într-un cuvânt: curaj. Multe piese sold out (mi-am zis că FNT începe să devină un fel de mic Festival Enescu în ce privește bătaia pe bilete), însă la niciuna din piesele la care am fost, nu s-au ocupat locurile; la Rambuku, jumătate din sală a fost goală – pe Mystage, și acum vedeți spectacolul sold out. Locurile goale s-au ocupat, însă nu de spectatori plătitori de bilete, ci de către studenți sau invitați cu ecusoane atârnate portocaliu la gât, mișcare ce a întârziat întotdeauna începerea reprezentației. Cam 75% din program au fost teatre bucureștene. Fiind un festival, prețul biletelor e ușor mai mare, încât aș recomanda căutarea pieselor bucureștene în stagiune, evitând atât aglomerația, cât și stresul cumpărării biletelor mai scump sau sub presiunea timpului. Câteva mari plusuri: prezența multor teatre independente și deschiderea mult mai mare față de teatrul-dans.

La ce-am fost și vă recomand cu căldură:

Artists Talk. Un spectacol cu dedicație, pentru zilele noastre. Despre artiști și „artiștii”, undeva în Europa. Versatilitatea actorului e la ea acasă.

Rambuku. Am găsit multe posibile interpretări More >