Pentru Noaptea Albă a Galeriilor 2017, am ales niște spații pe care nu le-am mai văzut până acum și, pe care, totodată le-am putut parcurge mai mult sau mai puțin la pas în câteva ore, fără să alerg de la unul la celălalt.

Câteva cuvinte în care aș putea să cuprind ce am văzut: spații intime deschise publicului curios, curaj, inițiativă, nostalgie, (senzația de) apăsare sumbră, darkness.

Și acum, ce am văzut.

Casa Bazilescu. Este în prea puțin exploratul cartier Bucureștii Noi, nu departe de metrou. Pictorița Daniela Trandafir și-a deschis (cu oarecare scepticism) atelierul publicului larg. Se intra, practic, direct în sufletul artistului, în colțul lui de creație. Cele câteva pânze răsfirate exprimă problema tehnologizării omului contemporan până la un stadiu mecanicizat în raportul cu universul care-l înconjoară. Atelierul se află într-un din puținele case boierești din cartier care și-a păstrat arhitectura și curtea parfumată de mirosul strugurilor copți.

Galeriile Carol. Expoziția de sculptură a lui Dragoș Neagoe explorează figura umană în diverse stadii de degradare fizică. La un vin rose din partea casei te uitai la niște fețe schimonosite, care, artistic vorbind, căpătau noi forme vizuale. Expoziția este încă deschisă până pe 21 octombrie.

Cinema Capitol. Aici m-am sucit și m-am învârtit în căutarea instalației anunțată de Pisica Pătrată, parte din inițiativa de salvare a unei embleme a vieții culturale bucureștene de odinioară. Eu și încă vreo 6-7 persoane, printre care și o familie cu copii (like). Și n-am găsit-o. Toată lumea se aștepta ca ușile teatrului să fie deschise… Abia ulterior am văzut că, de fapt, trebuia descărcată o aplicație care arăta ce e în spatele ușilor. Am descărcat-o, dar n-am mai ajuns în zona fostului teatru de vară.

Apolo111. Dacă tot eram aproape, am dat o fugă și la doi pași, până la Palatul Universul, la Apolo111. Familia cu copii, de mai devreme, au venit și ei și au rămas prin curtea interioară, puțin dezumflați de lipsa acelor ”galerii” anunțate în program. Am coborât la subsol unde, pe pereți, erau înșiruite niște desene ale autorului de comics-uri Dave Cooper, care înfățișează corpul uman având – guess what – deformări exagerate și hidoase ale anumitor părți ale corpului. Înăuntru mirosea grețos a mâncare. Mai bine că nu a coborât și familia cu copiii. Am ieșit repede.

Ap1. Ultima oprire am făcut-o la apartamentul 1 din Strada Mântuleasă nr. 3, la o expoziție de fotografie a lui Dragoș Hanciu – Hometown. Fotografiile înfățișează, după cum zicea și prezentarea, o cronică a unui oraș-fantomă, Oraștie, orașul natal al gazdei și autorului. Însă poate fi, la fel de bine vorba despre orice alt mic oraș de provincie din România. Apartamentul funcționează în continuare ca o galerie de fotografie și de derivate ale acesteia, cu vânzare, și se poate vizita pe bază de programare.

La finalul serii am rămas exact cu senzațiile de care spuneam la început, și care s-au regăsit sub o formă sau alta la fiecare din artiștii pe care i-am văzut. Însă evenimentul în sine are tot meritul de a deschide calea artiștilor contemporani spre un public încă needucat în acest sens sau chiar șocat în fața unor forme mai îndrăznețe de artă.